Dăianu: "Sectorul umbră se extinde", iar cum vorbim despre "shadow banking", am putea discuta de "piețe de capital paralele"

Sistemele financiare din lume rămân fragile, „piețele paralele” trebuie să fie reglementate și este necesar să se schimbe cultura instituțională a industriei, a susținut Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR), la reuniunea Institutului Francofon pentru Reglementare Financiară (IFRFI).

El a spus că sistemul financiar este în continuare fragil. Reglementarea este mai severă acum, dar sistemul financiar nu este mai robust întrucât:

• Conectivitatea continuă să crească, ea fiind în sine un risc sistemic prin implicații;

• “Sectorul umbră” se extinde, fiind și mai putin reglementat. Așa cum vorbim despre “shadow banking”, tot așa am putea vorbi despre “piete de capital paralele”;

• Fintech ceează oportunități, dar noile tehnologii creează totodată provocări pentru reglementatori, când este pusă în discuție stabilitatea sistemelor. Și eu consider că “monedele paralele” (gen Bitcoin), ca active speculative, trebuie să fie reglementate;

• Fintech (digitalizarea) poate favoriza incluziunea socială prin incluziune financiară. Cunosc experiențe relevante din acest punct de vedere în țări subdezvoltate, în Africa și Asia. Există în China o platformă (Financialant/Alipay) demnă de menționat în acest sens;

• Am remarcat pericolul “sincopelor de acces la lichiditate”. Este vital ca instituții internaționale specializate (FMI îndeosebi) să intervină la nevoie pentru a preveni ca o criză de lichiditate să morfeze într-una de solventă.

„Nu împărtășesc teza că piețele de capital sunt mai puțin pro-ciclice decât sectorul bancar. Cicluri “avânt și prăbușire” au ca drivere actori importanți ce operează pe piețele de capital. Fac această afirmație având în vedere miza dezvoltării piețelor de capital în Europa pornindu-se și de la teza amintită. Aș sublinia un aspect ce este adesea trecut sub tăcere privind piețele de capital. Pentru sectorul bancar exista funcția “împrumutatorului de ultimă instanță” (lender of last resort). Oare nu trebuie să ne imaginam o asemenea funcție și pentru pietele de capital? Oare CCP (contrapartide centrale) nu pot și ele constitui un risc sistemic în anumite circumstante – ce ar reclama intervenții de tipul LoLR?”, a explicat Dăianu.

Potrivit acestuia, are sens să fie impuse cerințe de capital și lichiditate și la entități de pe piețele de capital (fonduri de investiții).

„Spunem că intermedierea financiară, în sine, aduce beneficii. Dar daca sistemul funcționează în principal pentru sine și extrage rente necuvenite, avem o problemă. Să nu uităm că sistemul financiar a fost salvat cu bani publici în timpul Marii Recesiuni. Ce se va întâmpla dacă vom trece printr-un nou episod sever de recesiune? Sistemul financiar este supradimensionat în multe economii. El exercită o activitate de lobby extrem de puternică și ar fi o greșeala istorică de a ceda din nou la presiuni de dereglementare a sistemului financiar – cum se întâmpla peste Ocean și cum se simte și în Europa”, a precizat oficialul BNR.

El a vorbit și despre situația din Europa.

• Sistemul financiar în Europa este dominat de bănci (invers de cum este în SUA).

• Se observă tendințe de fragmentare în sistemele financiare și este greu de prezumat că “Uniunea Piețelor de Capital – CMU) ar putea inversa aceste fenomene. Un motiv este că piețele de capital sunt legate organic de sectorul bancar.

• Viitorul sistemului financiar în Europa depinde de reforme în zona euro, iar aici opinia mea este că partajarea riscului prin piețe de capital (private risk sharing) nu este suficientă pentru a face sistemul mai robust. Este nevoie și de partajare de riscuri pe canal fiscal – prin instrumente de politică publică. Aș adăuga faptul că în zona euro ceea ce numim “riscul de redenominare” a rămas semnificativ – cazul Italiei este relevant.

• Este necesar sa fie combatute procese de divergența economică în zona euro, pentru a nu fi alimentate extremsimul și populismul. Aceasta implică mecanisme și politici reformate. Dar reforme în mecanismele din zona euro sunt dificil de aplicat în contextul politic actual din unele țări.

„Exista o perspectiva favorabilă în economiile emergente europene dacă ne gândim la: creștere economică superioara celei din zona euro, ca medie, datorii publice și private, în ansamblu, inferioare. Procesul de catching-up continuă. Există însă o problemă de încredere pe piețele locale – observabilă și în Romania. Atenție deosebită trebuie acordată finanțării întreprinderilor mici și mijlocii și aici vedem necesitatea ca burse locale să se dezvolte – chiar dacă CMU ar prinde viață”, a mai arătat Daniel Dăianu.

El a remarcat că perioada de creștere economică continuă, în pofida unei încetiniri.

„Se observă o sincronizare a ciclurilor economice, care și ea face dovada că ceea ce numim conectivitate este intensă în spațiul global – nu în cele din urmă pe filiera “lanțurilor de producție”, dar există și vulnerabilități majore în economia globală și trebuie spus că însăși conectivitatea în accentuare reprezintă un risc sistemic. Un mare pericol este format de tendințe protecționiste, care se adaugă la utilizarea cursurilor de schimb drept mijloace de stimulare a exporturilor (pentru sprijinirea activității economice interne). Un război comercial nu mai este un risc ipotetic și vedem cum crește cantitatea de incertitudine (și FMI avertizează din acest punct de vedere). Acest pericol se adaugă la Brexit și riscul Italia pentru zona euro”, a mai afirmat membrul CA al BNR.

Este de remarcat, spune el, că tendințe protecționiste și fragmentare se simt și în Uniunea Europeană.

Una peste alta, marele pericol este de a vedea ordinea economică mondială (ca regim de ordonare a relațiilor între state și firme) erodându-se în mod dramatic. Am în vedere o ordine bazată pe reguli (în mare parte stabilite prin aranjamentele de le Bretton Woods), multilateralism, înlocuite de acorduri regionale și bilaterale. Aceasta poate lovi în creșterea economică, în comertul internațional și stabilitatea financiară. Se poate observa o restrângere a operațiunilor non-standard ale unor mari bănci centrale (Fed în special) ca urmare a unor presiuni inflaționiste și din dorința de a limita efecte indezirabile ale acestor operațiuni. Oricum, normalizarea va fi, mai ales în Europa, foarte graduală”, susține Dăianu.

Potrivit acestuia, chiar dacă “normalizarea” politicilor monetare va fi graduală, șocuri vor fi simțite de economii emergente mai vulnerabile (să ne amintim de momentul august 2013) – prin fuga de capital, creșterea marjelor la împrumuturi.

• Aș evoca în acest context pericolul unor “sincope de acces la lichidități” (suddens stops) pentru economiile care au datorii mari (în special externe), deficite interne și externe interne mari.

• Să nu omitem că, dupa 2009, datoriile sectorului coorporatist s-au multiplicat în economia globală, numeroase economii emergente au continuat să se îndatoreze.