Dan Goanta (1955-2006)

Dan Goanta a fost omul pe care v-ati fi dorit sa il cunoasteti. A avut grija sa nu se intimple asa. Unul dintre cei mai cuprinzatori gazetari romani – si, cu siguranta, singurul lipsit de orgolii – Dan Goanta s-a ferit cu atentie. N-a vrut sa fie nedrept cu o buna cuviinta pe care n-o mai ia nimeni in seama.

A facut, de la un cap la altul, reviste, a inventat, organizat si vorbit la radiouri, a bucurat o mina de prieteni, cu un umor pe care Hasek l-a scris anume pentru el.

Fiind insa un om lipsit de intelesul raului si al ambitiei reci, un hippy reparat de naivitate, un muzeu mereu deschis al jazz-ului si al rock-ului, o colectie umblatoare de idealuri si reviste americane, un enciclopedist cuminte care visa sa aiba un radio intr-un catun de preerie, un modern sub care traia o buna crestere batrina, – Dan Goanta a trecut fara sa lanseze trasoare.

Epoca vedetelor, a informatiei vulgare si a setei de vilva l-a amuzat. Ea a avut grija sa il dea la o parte. El nu s-a suparat. Desi a fost calcat in picoare. A somat. A trait mizer si n-a cerut ajutor. A murit in zorii zilei de vineri rapus de un atac cerebral masiv, la numai 50 de ani.

Daca ar afla ca se vorbeste de el, astazi, la radio si televiziune, ar conchide, cu ironie, ca „e o zi fara subiecte!”.

A venit timpul sa cerem socoteala: acest soi rar de oameni se pierde prin nebagare in seama. Faptele vietii lui Dan Goanta spun ca in el s-a strins tot ce avea mai bun de dat Romaniei o generatie care s-a pastrat si s-a pregatit pentru libertate dar s-a izbit de un recif indiferent de silicon.

Dan Goanta s-a nascut la Turnu Severin, in 1955. A facut studii tehnice si de constructii, ca atitea mii de tineri care au crezut ca pot iesi, astfel, de sub lespedea toxica a socialismului. A lucrat pe santiere si, acolo, si-a intarit instinctul solitar si curatenia. Dupa 1989, a facut jurnalistica. Pentru ca stia multe lucruri si voia sa le spuna.

A lucrat un timp la Televiziune dar s-a lovit de gustul pentru putere care incepuse sa numere zilele jurnalismului de idei si pasiune. A plecat, increzator, la BBC si a trait la Londra vreme de 7 ani, mai ales pentru a invata si pentru a-si cheltui banii pe discuri. Tot acolo, a deprins viata fara somn. Cel mult 4 ore de picoteala, cu stirile in urechi.

A fost izgonit de lipsa de recunostinta si meschinaria care faceau legea in spatele unei firme de calibru. Dupa ce BBC-ul a devenit cu totul ingrat, s-a intors in Romania si a dus, rind pe rind, in spinare, Tele 7 abc si Radio Activ. De la organigrama, la scriptul stiristilor si la emisiuni de noapte, a facut tot si, bineinteles, a considerat ca trebuie sa mai taie din orele de somn.

A locuit ani de zile si nopti, linga si intre emisiuni, intr-o camaruta cu computer si acces direct la studio, la doi pasi de Podul Grant. A pierdut si acolo un amar de munca si s-a multumit sa manince, singur, din conservele in care preschimba articolele din Diema. A mai dat o tura de sacrificiu la Antena 3, stiind dinainte ca va fi expulzat dupa ce va ridica schelele.

A revenit la revista Banii Nostri, singura care i-a purtat de grija. Se pregatea, parca, de o viata mai inlesnita, cind a aflat ca e deja prea mult si ca trebuie sa plece. De tot.

Dan Goanta trebuie povestit in amanunt, ca o culoare care vine, din cer si pe gratis, pentru toata lumea, ca o gluma care da sens si placere de viata, ca un ideal care lasa urme numai in cei calzi si pregatiti sa primeasca. Intr-un fel pe care riscam sa nu-l mai aflam, acest om prodigios si aproape anonim a fost ce ar trebui sa devenim noi celalti, dupa ce ne recistigam caracterul.

Dan Goanta nu duce cu el nici o fapta rea, in afara propriei disparitii si a lipsei de continuatori.