Datornicii nu vor sa inapoieze statului roman peste 7 miliarde de dolari

Creantele Romaniei – adica banii pe care atat datornicii din afara granitelor, in general guverne straine apropiate dictatorului Ceausescu, cat si debitorii din interior, societati comerciale, in cele mai multe cazuri, i-au primit de la statul roman, dar nu i-au inapoiat la scadenta – ating astazi o cifra ametitoare: 7,2 miliarde de dolari si 1,02 miliarde de ruble transferabile

Pentru o corecta intelegere a dimensiunii acestor cifre trebuie spus ca datoriile nerecuperate de statul roman echivaleaza cu de doua ori si jumatate bugetul sanatatii pe intreg anul 2005 sau cu o zecime din PIB-ul Romaniei pe anul in curs.

De unde provin aceste sume pe care statul roman le-a risipit si de ani buni nu reuseste sa le contabilizeze in buget ?

Surprinzator, poate, cea mai mare suma de recuperat – 4,98 miliarde de dolari – este in tara, la societatile comerciale si «intreprinzatorii» care s-au folosit de banii Bancorex si ai Bancii Agricole, inainte de privatizarea acesteia, dar au fost loviti de amnezie cand creditele luate au ajuns la scadenta.

Statul roman se chinuieste astazi sa recupereze de la 4.074 de fosti clienti ai celor doua banci 2,6 miliarde de dolari.

Alti debitori, mai sofisticati sau poate doar ceva mai ghinionisti, sunt societatile comerciale mai mici sau mai mari care au luat credite externe cu garantia statului, iar la scadenta au ridicat din umeri si si-au intors expresiv buzunarele goale, pentru a vedea si Fiscul ca le bate vantul prin conturi.

Pentru 24 de astfel de debitori Ministerul Finantelor a platit 829 de milioane dolari, recuperand din aceasta suma trecuta la datoria publica doar firimituri.

Daca de la datornicii aflati intre granite specialistii spun ca statul poate obtine pana la 50% din datorie, de la guvernele straine, carora Bucurestiul le-a dat bani ori le-a facut servicii niciodata platite, nu s-a recuperat aproape nimic.

Cele mai optimiste proiectii indica o rata de recuperare posibila de numai 15 centi la dolarul pe care strainii ar trebui sa ni-l dea. Suma totala ce trebuie recuperata din Irak, Cuba si alte cateva tari in care democratia sufera atinge 2,2 miliarde de dolari si 1,2 miliarde de ruble convertibile.

Din 1989 si pana azi, din imensa creanta pe care Romania o are de recuperat nu s-a obtinut mai nimic: promisiuni goale de la guvernul irakian, un refuz categoric de la cubanezii cu datoria in ruble convertibile si cateva zeci de milioane ciupite cu greutate de pe ici-colo, din tarile datoare.

Si aceasta, in ciuda faptului ca pe intortocheatul drum de intoarcere a banilor in tara s-au interpus banci de renume si firme specializate in astfel de operatiuni.

Recuperatorii guvernului pun sechestru pe averi

Daca mai vechii clienti ai Bancorex si Bancii Agricole au crezut o buna bucata de vreme ca au sa ramana si cu sufletul in Rai, si cu banii luati drept credite fara sa-i deranjeze nimeni, dupa aproape zece ani de trai indestulat au inceput sa fie cautati de portarei.

Sa fie somati sa plateasca ceea ce se cuvine statului ori sa fie instiintati ca bunurile constituite drept garantii in momentul creditarii, cu ani in urma, vor fi vandute la licitatie, in favoarea organismului desemnat de guvern sa se ocupe de recuperarea creantelor:

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Ei au fost, de fapt, primii clienti ai recuperatorilor guvernamentali.

In portofoliul Autoritatii au mai intrat, din 1999 si pana acum, fosta Companie Romana de Petrol, careia i s-au ratacit pe la clienti 507 milioane de dolari, CEC – cu 10 milioane de dolari, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) – 715 milioane de dolari imprastiati la debitori, furnizorii de gaze si electricitate prinsi pe lista privatizarilor, cu creante totale de 275 de milioane de

dolari, si Ministrul Finantelor Publice, cu 829 milioane de dolari platiti bancilor straine pentru cei pe care i-a girat.

Ultimul pe lista, impins de Ionel Blanculescu, fost component al echipei guvernamentale a PSD, este Fondul National de Investitii (FNI), cu aproximativ 100 de milioane de dolari.

Grad mic de recuperare

«In total sunt 73.867 debitori, insemnand creante bancare neperformante, creante provenind din executarea scrisorilor de garantie emise de stat, creante fiscale de la CNAS si comerciale de la societatile de distributie a furnizorilor de gaze naturale si energie electrica, in valoare nominala de 119.403 miliarde lei.

Ceea ce inseamna circa 4.986 milioane de dolari», ne-a declarat Giliola Ciorteanu, vicepresedinte pentru coordonarea activitatii de valorificare a activelor bancare in AVAS.

Cat se mai poate recupera din datoria de circa 5 miliarde de dolari pe care o au unele firme autohtone catre AVAS ? Un raspuns transant este greu de dat, pentru ca banii luati s-au risipit fara sa genereze alte venituri, de cele mai multe ori, bani in contul datornicilor nu prea mai sunt, iar garantiile executabile nu acopera decat mici parti din suma.

Toate studiile arata ca, pentru societatile aflate in faliment, gradul de recuperare a creantelor este de 30%. In acest moment, in portofoliul AVAS exista 6.500 de debitori aflati sub incidenta Legii 64, care se refera la reorganizare juridica si faliment.

«Din experienta pot spune ca, atunci cand ne-am inscris cu o creanta de peste 200.000 de dolari, procentul de recuperare a fost mic. Pentru un grad de recuperare bun, valoarea creantei nu trebuie sa depaseasca 3-4 miliarde de lei», spune vicepresedintele AVAS.

Datornicii incing telefoanele AVAS

Pentru recuperarea creantelor interne ale statului se folosesc atat metode constructive, cum sunt denumite de angajatii AVAS, pentru ca permit debitorilor sa-si continue activitatea, cat si coercitive, mergand pana la executarea silita a datornicilor.

Atunci cand se permite continuarea activitatii debitorului, suma datorata statului este esalonata – nu exista termenul de reesalonare in activitatea AVAS -, iar creanta este asigurata cu garantii reale, altele decat cele care stateau in spatele creditului in momentul imprumutului.

«Am gasit inscrise ca garantii recoltele de tomate din 1992, recolte de castraveti. Legumele s-au dus, garantiile la fel, hartia suporta orice, dar cum sa te inscrii la masa credala cu rosiile si castravetii din 1992? Noi luam azi garantii imobiliare», precizeaza Giliola Ciorteanu.

Bunurile mobile – autovehicule, utilaje – se degradeaza repede si nu asigura decat un grad de recuperare de 50%. In schimb, cladirile de birouri sau de locuinte au inca pret bun si, in caz de neplata, metoda constructiva pica, iar imobilele sunt vandute.

Ceva mai sensibila este executarea silita, operatiune ce s-ar traduce prin blocarea conturilor bancare ale debitorului. „Simplul fapt ca, anterior blocarii conturilor, au emis cecuri care pot ajunge la scadenta fara a avea bani in banca – si devin cecuri fara acoperire – ii pune pe jar pe datornicii nostri.

Nu va spun cum suna telefoanele dinspre ei catre AVAS, nu doresc nimanui sa fie in pielea colegilor mei care lucreaza direct cu aceste firme», spune vicepresedintele institutiei. La blocarea conturilor societatilor debitoare, toate sumele prinse sunt directionate de catre banca spre conturile AVAS.

Romanii sunt insa deosebit de inventivi si gasisera ac si de cojocul blocarii conturilor bancare. «Am descoperit, la un moment dat, ca, dupa ce le blocam conturile bancare, ei isi continuau tranzactiile prin Trezorerie.

Bancile ne comunicau ca debitorii nostri au sold zero in conturi, iar ei isi vedeau de treaba prin conturile de Trezorerie. Asa ca am transmis ordinele de blocare si catre Trezorerie, la nivelul reprezentantelor din intreaga tara», povesteste Giliola Ciorteanu.

Intre stergerea datoriilor si ajutor de stat

Legiuitorul permite AVAS sa foloseasca mai multe metode de stingere a creantelor. „Putem avea in vedere o conversie a creantelor, dar din 1999 si pana acum nu s-a aprobat nici una. E foarte greu sa demonstrezi de ce este oportuna acea conversie”, spune vicepresedintele AVAS.

In plus, daca se converteste datoria la valoarea nominala, cine poate garanta ca se pot recupera banii la acea valoare? Daca nu se obtine cat s-a convertit inseamna ca s-a aplicat o metoda care, pentru debitor, ar echivala cu o stergere a unei parti din datorie, iar pentru Consiliul Concurentei ar fi ajutor de stat. O alta metoda este vanzarea creantei, dar si aceasta este discutabila.

„Ne avantajeaza vanzarile de creanta la valoarea nominala consolidata. Cesiunea de creanta sub aceasta valoare este susceptibila de foarte multe interpretari”, a precizat Giliola Ciorteanu.

Chiar daca institutia recuperatoare trebuia sa-si inchida portile inca de anul trecut, va mai trece mult timp pana cand fosta AVAB, actualmente AVAS, va scapa de povara creantelor statului.

«Legiuitorul considera ca si-a format un instrument in AVAB care s-a specializat in recuperare si a considerat ca merita increderea de a i se da si alte creante.

S-a plecat de la creante bancare si acum vorbim de creante comerciale, fiscale, provenind din garantiile de stat. Ultima intrata in portofoliu este legata de dosarul FNI, cadoul domnului Blanculescu pe final de mandat», a mentionat Giliola Ciorteanu.

Datoriile se transforma greu in bani lichizi

Filmul recuperarii sumelor datorate statului de la societatile debitoare arata oameni disperati si un proces greoi, in care legea ii ocroteste pe datornici.

Chiar daca sperau ca datoriile vechi sa se anuleze o data cu trecerea timpului, toti cei inscrisi in catastifele AVAS vor returna pana la urma banii luati in anii ‘90. Odata intrati in portofoliul datornicilor, nu vor mai avea liniste pana cand debitele de pe hartie nu se vor transforma in bani, care vor ajunge la buget.

Orice firma care a folosit banii statului si nu i-a returnat la timp intra la AVAB pe baza unui contract de cesiune de creanta, in urma caruia datoria se muta in contabilitatea AVAS. Urmeaza o analiza a creantei, dupa care debitorul este chemat si incearca sa-l convinga pe creditor ca poate sustine o esalonare a datoriei.

I se cere sa demonstreze ca fluxurile sale financiare il ajuta sa-si plateasca toata datoria in urmatorii trei ani. Oricum, nu este crezut pe cuvant. Trebuie sa aduca bilantul, balanta si o lista cu bunurile aflate in patrimoniu, care vor fi evaluate de o societate agreata de AVAS.

Daca nu reuseste sa convinga ca poate sustine esalonarea, se face propunerea de executare silita, urmata de blocarea conturilor. Ordinul de blocare a conturilor este transmis catre toate cele 38 de banci, fiecare dintre ele avand un ragaz de doua zile pentru a vedea daca firma in cauza este clientul ei, daca are conturi deschise si daca exista bani in aceste conturi.

In cazul in care sunt bani, se face ordin de plata si sumele se vireza in contul AVAS, cu exceptia sumelor pentru salarii si privilegii legale.

Dupa blocarea conturilor, urmeaza identificarea celorlalte bunuri ale societatii si de aici incepe aventura; nu este deloc usor sa-i comunici debitorului titlul de creanta, actul premergator declansarii executarii silite, in care i se spune datoria si titlul constatator: conventie de credit, somatie de plata, in functie de natura creantei.

Iar daca nu exista confirmarea ca debitorul a primit acel titlu poate fi invocata nulitatea demersului de executare. «Oamenii nu primesc hartiile, refuza sa semneze, isi schimba domiciliul.

Pe unii consilieri care au comunicat titlurile i-au alergat debitorii, altii au fost bruscati, unuia i-au turnat chiar o galeata de apa in cap. E un cosmar», povesteste Giliola Ciorteanu, vicepresedintele AVAS.

Pe de alta parte, legea este blanda cu debitorii. Daca spun ca vor plati cand vor avea bani, in termeni legali isi dovedesc buna-credinta.

„Daca debitorul datoreaza cateva zeci de mii de dolari si face o plata de un milion de lei, el si-a dovedit buna credinta si legea il ocroteste.

Are tupeul sa mearga in instanta si, pe baza bunei-credinte astfel dovedite, reuseste sa anuleze procedurile de executare silita. Totul se reia de la capat”, explica vicepresedintele AVAS.

Daca lucrurile decurg fara incidente, se primeste titlul executoriu si se instituie sechestru pe bunurile aflate in patrimoniul societatii. Urmeaza evaluarea, facuta de o firma agreata de AVAS, se dau anunturi intr-un ziar central si unul local si se organizeaza licitatia pentru vanzarea acelor bunuri.

Daca la prima licitatie nu cumpara nimeni, pretul bunurilor se reduce cu 25%, iar daca la a doua nu este nimeni interesat, pretul se reduce la jumatate. In cazul in care nici acum nu se reuseste vanzarea bunurilor, se considera ca evaluatorul nu a estimat corect valoarea de piata.

Daca timp de sase luni licitatiile nu au succes, evaluatorul isi actualizeaza raportul, de data aceasta fara a mai fi platit, si se reiau toate procedurile. In caz contrar, daca la licitatie se inscriu mai multe companii, pretul urca si banii incasati intra in vistieria tarii, acolo unde le era locul.

Garantiile de stat golesc buzunarele

Printre societatile de la care statul nu-si mai poate recupera banii sunt si cateva cu un statut mai special: cele pentru care un guvern sau altul a garantat, iar mai apoi a platit chiar, imprumuturi externe care n-au mai fost inapoiate.

Letea, World Trade Center Bucuresti, Esparo Forest, Tomistone sau Eximpan SRL sunt doar cateva dintre cele 24 de companii care au inghitit banii si acum ridica din umeri. Daca sunt eliminate de pe lista cele pentru care s-au facut esalonari sau conversie a creantelor in actiuni, gradul de recuperare de la firmele ramase abia atinge 30%.

Cine este raspunzator pentru cele 829 milioane de dolari vanturate aiurea de companiile girate de stat? Nu se mai stie. «In ultimii patru ani nu s-a mai garantat nimic de catre stat», ne-a declarat Mihai Tanasescu, fostul ministru al finantelor.

«De unul singur imi amintesc totusi ca pentru Sere Oradea s-a dat o garantie, pentru refacerea productiei. In afara acesteia nu s-au garantat alte credite luate de companii de stat sau private.

S-au acordat garantii doar pe proiecte ministeriale, ceea ce inseamna ca rambursarea este asigurata doar din prevederile bugetare care se regasesc an de an in bugetele ministerelor respective, astfel incat sa nu mai avem probleme cu rambursarea si sa nu mai preluam la datoria publica astfel de garantii care nu pot fi onorate», a precizat Tanasescu.

Societatile din aceasta categorie de la care nu s-a reusit decat recuperarea unor sume derizorii sunt Ocrim Romania, aflata in faliment, World Trade Center Bucuresti, al carei dosar este in analiza, Pomicola SA si Sidermet SA, tot in executare silita, si Eximpan SRL, de asemenea in executare silita, activele fiindu-i valorificate integral de terti.

Creantele externe: miliarde de dolari risipite in patru vanturi

Ultimul „Raport privind situatia creantelor Romaniei”, finalizat zilele trecute de Ministerul Finantelor, arata ca tara noastra are de recuperat din operatiunile de export, cooperare economica internationala si alte actiuni externe, derulate inainte de 1990, 2.205,4 milioane de dolari SUA pe relatia devize convertibile si 1.032,2 milioane ruble transferabile.

Raportul tehnic urmeaza sa fie avizat de ministrul de externe si cel delegat pentru comert, dupa care va ajunge la guvern, iar apoi va fi inaintat parlamentului spre informare si dezbatere. In acest moment, Raportul se afla la Ministerul Afacerilor Externe si, in cel mult o luna, ar trebui dat publicitatii.

Sumele au rezultat in urma actiunilor desfasurate pe baza acordurilor comerciale si guvernamentale de credit pe termen mediu si lung, incheiate de Romania cu alte state, in principal din Africa, Asia si America Latina, inainte de 1 ianuarie 1990, se mentioneaza in raport. Recuperarea creantelor externe se face in baza Legii 29/1994.

La o prima analiza, se poate constata ca cifra totala s-a mentinut constanta in ultimii ani, plutonul guvernelor datoare Romaniei fiind condus si acum de Irak – pe relatia devize convertibile, si Cuba – pe relatia ruble transferabile.

Si celelalte tari aflate pe lista debitorilor isi mentin pozitiile in clasament: Sudan, Siria, Mozambic si Libia ne datoreaza peste 400 de milioane de dolari, dar sperantele de restituire a datoriilor nu au fost alimentate de actiuni mai ferme de recuperare.

«In ultimii patru ani, noi am avut o politica mai conservatoare in ceea ce priveste recuperarea creantelor de la intermediari si nu direct, prin relatii bilaterale», ne-a declarat Mihai Tanasescu, fost ministru al finantelor in cabinetul Nastase.

«Aceste creante se regasesc in special in statele pentru care FMI si Banca Mondiala au adoptat programul HIPIC (Heavily Indebted Poor Income Countries), pentru care s-au aprobat, la nivelul board-ului celor doua organisme, reduceri semnificative de datorii.

Romania, ca membra a ambelor institutii financiare internationale, a respectat aceste principii, acceptand implicit politica de reducere a creantelor respective», spune Tanasescu.

Reducerile sugerate de FMI si Banca Mondiala erau de pana la 70-80% din valoarea datoriilor pe care tarile sarace le aveau catre creditori.

«Noi ne-am exprimat punctul de vedere si am declarat ca vrem sa avem discutii bilaterale pentru recuperarea unui procent mai mare decat cel dat de reducerea semnificativa a datoriilor tarilor din programul HIPIC», afirma fostul ministru.

«Din aceasta cauza nu am mers pe piata secundara de capital pentru negocieri cu banci sau firme de renume mondial pentru a putea intermedia si recupera acele creante. De aceea, in aceasta perioada de patru ani, nu ne-am manifestat in negocieri intre statul roman si firme care se ocupa cu asa ceva», precizeaza Tanasescu.

Cuba n-aude, nu vede si nu vrea

Cel mai indaratnic rau-platnic al Romaniei este Cuba. „In diverse intalniri comerciale, autoritatile cubaneze au recunoscut datoria de 1.029.136.624,58 ruble convertibile fata de Romania.

Dar au afirmat ca partea cubaneza nu se poate angaja in scris cu privire la perioada si modalitatile de rambursare, din cauza situatiei economice deosebit de dificile pe care o traverseaza tara», ne-a declarat Stefan Petrescu, director general in Ministerul Finantelor.

Cu ocazia lucrarilor sesiunilor mixte interguvernamentale romano-cubaneze de colaborare economica, comerciala si tehnica, din anii 1997, 1998, 1999 si 2001, partile au verificat si s-au pus de acord asupra soldurilor aferente creditelor comerciale acordate Cubei de catre Romania, precum si asupra nivelului dobanzilor.

„Interventiile repetate ale autoritatilor romane, prin care s-a solicitat inceperea negocierilor pentru stabilirea unui coeficient de conversie rubla transferabila/dolar SUA si elaborarea unei strategii comune cu privire la reglementarea datoriei statului cubanez, au ramas fara rezultat», afirma Petrescu.

La ultima comisie interguvernamentala romano-cubaneza, desfasurata la Bucuresti in septembrie 2001, partea romana a propus convenirea unui calendar pentru inceperea tratativelor referitoare la negocierea unui coeficient de conversie a creantelor catre Cuba, definirea perioadei si modalitatilor de recuperare a creditelor acordate de tara noastra si dobanzilor aferente.

Propunerea partii romane a fost respinsa de reprezentantii cubanezi. «Respinsa este putin spus. S-au ridicat in picioare si au plecat imediat ce au auzit propunerea Romaniei», ne-au declarat surse din MAE care au dorit sa-si pastreze anonimatul.

«Pe Cuba relatiile sunt foarte tensionate pentru ca autoritatile cubaneze refuza categoric sa inceapa negocierile. Aceasta atitudine o manifesta Cuba fata de toate tarile foste comuniste care, considera liderii de la Havana, au abandonat aceasta tara la inceputul anilor ’90. Cu Cuba nu avem nici un fel de dialog, iar masurile intreprinse in plan diplomatic au esuat», au afirmat sursele citate.

Mihai Tanasescu ne-a confirmat ruptura: «Pe cale diplomatica, pe orice alta cale, cubanezii au respins categoric discutarea problemei datoriilor si isi mentin in continuare acest punct de vedere. Cu Cuba este o relatie inchisa probabil pana la schimbarea regimului de acolo, cand se vor relua discutiile pe aceasta tema», a opinat fostul ministru al finantelor.

La fiecare scrisoare pe care Ministerul Finantelor o face catre Banca Centrala a Cubei, raspunsul este acelasi: nu suntem pregatiti sa incepem negocierile cu Romania.

De altfel, lucrarile celei de-a cincea sesiuni a Comisiei interguvernamentale de cooperare, care trebuia sa aiba loc la Havana, in decembrie 2002, au fost amanate de autoritatile romane pentru o perioada nedeterminata.

Creanta catre Irak este recunoscuta doar partial

Cu un debit de 1,726 miliarde dolari, cel mai mare datornic al Romaniei ramane Irakul.

Desi a fost ceruta persuasiv si de reprezentantii unor organisme financiare internationale, cabinetul Nastase nu a acceptat solicitarea partii irakiene de anulare a unei cote de 80-90% din datorie si a anuntat ca va initia discutii bilaterale pe aceasta tema cu noul guvern de la Bagdad, atunci cand va fi instalat.

Nu a mai apucat, pentru ca a pierdut alegerile, dar ministrii de finante roman si irakian de la acea vreme au avut consultari si au schitat timid formulele posibile de stingere a datoriei. «Bani nu o sa primim, ca nu au de unde da.

Dar exista alte instrumente cum ar fi investitiile straine, concesionarea unor terenuri petrolifere, chiar plata in petrol; se pot gasi combinatii prin care se poate stinge aceasta datorie. Guvernul irakian de la acea data a acceptat acest tip de tratare a modului de stingere a creantei noastre», a precizat fostul ministru al finantelor Mihai Tanasescu.

In vederea inceperii discutiilor cu fiecare creditor bilateral, guvernul interimar irakian a angajat in anul 2004 firma internationala de contabilitate Ernst & Young Iraq Debt Reconciliation Office si firma internationala de avocatura Cleary, Gottlieb, Steen & Hamilton, in calitate de consultanti si reprezentanti ai statului irakian in reconcilierea obligatiilor financiare externe.

«Ministerul Finantelor Publice a remis un raspuns la chestionarul transmis de firma Ernst & Young Iraq Debt Reconciliation Office», a declarat, pentru SFin, Lucia Suhanec, sef serviciu in Ministerul Finantelor.

Raspunsurile au facut referire la activitatile in baza carora au rezultat drepturile valutare ale Romaniei din Irak si la «Acordul Financiar intre Guvernele Romaniei si Republicii Irak, in vederea reglementarii sumelor datorate Romaniei, cu scadenta in anii 1988, 1989 si 1990», semnat la Bagdad, in februarie 1990, acesta fiind ultimul document de reglementare a datoriei Irakului semnat la nivel

guvernamental.

Au fost amintite cuantumul creantelor Romaniei la 31.12.2004 si rezultatele vizitei la Bucuresti a ministrului irakian al finantelor si guvernatorul Bancii Centrale a Irakului, din decembrie 2004.

Nici pe relatia Irak lucrurile nu sunt prea bine definite.

Pana la data invaziei Kuweitului de catre Irak, in 1990, au fost confirmate de autoritatile irakiene obligatii financiare catre statul roman in suma de 1,1 miliarde dolari.

Actiunea de verificare si confirmare a diferentei pana la 1,7 miliarde dolari nu a mai fost posibila dupa acest eveniment, embargoul asupra relatiilor cu Irakul si respectarea de catre Romania a rezolutiilor Consiliului de Securitate ONU blocand, timp de 13 ani, orice canal de dialog intre parti.

«Ca urmare, Ernst & Young Iraq Debt Reconciliation Office a solicitat Ministerului Finantelor, in urma cu doua saptamani, documente cu privire la sumele nereesalonate si la cele neconfirmate pentru diferenta de 0,6 miliarde de dolari SUA», ne-a declarat Lucia Suhanec, sef serviciu in MFP.

In momentul de fata, Ministerul Finantelor, impreuna cu Banca Comerciala Romana, in calitatea sa de agent al statului pentru operatiunile de evidenta bancara a creantelor externe, pregateste documentele care probeaza drepturile statului roman, in forma solicitata de firma de consultanta.

Situatia creantelor externe la data de 31.12. 2004

Nr crt Tara debitoare Suma de recuperat

A. In dolari SUA

1 Irak 1.726.135.837,00

2 Sudan 169.858.286,14

3 Siria 56.713.486,40

4 Mozambic 159.547.063,55

5 Libia 39.032.205,23

6 Republica Guineea 20.403.990,16

7 Republica Centrafricana 10.686.204,05

8 Republica Congo 5.733.342,00

9 Nigeria 12.587.000,00