De 4 Iulie, dor de America mea iubită

Mă doare să constat că această mare țară – modelul nostru și liderul lumii democratice – alunecă în clasamentele internaționale de bună guvernare și creează o versiune de coșmar a corupției legale, la scară planetară, scrie Alina Mungiu-Pippidi. De 4 Iulie, ea lansează un apel către americani. 

Le-am spus întotdeauna studenților mei, la cursul despre tranzițiile către buna guvernare (pe care îl predau, sub diverse denumiri, de aproape douăzeci de ani), că singura poveste de succes cu adevărat relevantă pentru democrațiile noastre tinere este cea a Statelor Unite ale Americii.

Danemarca începutului de secol al XIX-lea, unde un rege reformator a decretat că oricine dorește să facă parte din guvern – chiar și un prinț – trebuie să aibă o diplomă în drept de la Universitatea din Copenhaga, era un despotism luminat. Regele pierduse un imperiu și căuta soluții. Elita conducătoare britanică, care a decis, împotriva tuturor probabilităților, să extindă dreptul de vot, avea peste Canalul Mânecii Revoluția Franceză, de care se temea. Niciuna dintre aceste circumstanțe nu este reproductibilă pentru noi.

Drumul nostru este altul: alegerile preced nașterea unui stat impersonal, iar calea către o democrație substanțială se construiește prin lupta împotriva corupției. Partidele colonizează și patrimonializează statul, iar drumul spre democrație e cucerit încet și greu de presă și de societatea civilă autentică. 

Nu putem atribui această evoluție unui singur om

Aceasta este povestea Statelor Unite ale Americii, iar cursul meu include Legea Pendleton privind reforma funcției publice și scandalul Watergate, care a dus în cele din urmă la crearea instituțiilor contemporane ale integrității politice. Pe una, Office of Government Ethics, am copiat-o cât am putut când am create ANI – Agenția Națională de Integritate.

De aceea mă doare să constat, la cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite ale Americii, că această mare țară – modelul nostru și liderul lumii democratice – alunecă în clasamentele internaționale de bună guvernare și creează o versiune de coșmar a corupției legale, la scară planetară. Ca cercetător al corupției, știu prea bine că nu putem atribui această evoluție unui singur om.

Ea a început mai devreme, iar răspunsul trebuie căutat în ceea ce a făcut posibilă, în societatea americană, ascensiunea acestui om și pierderea respectului – ba chiar a interesului – pentru realizările generațiilor anterioare în materie de integritate politică.

Cum nu vor putea fi rezolvate problemele Americii

Ca observator îndepărtat și prieten loial, dar obiectiv, nu mă aștept ca acest răspuns să fie unul partizan. Problemele Americii nu vor fi rezolvate transformând 250 de ani glorioși de federalism într-o poveste despre 400 de ani de profit obținut din sclavie și ignorând faptul că tocmai această societate și-a depășit atât problema sclaviei, cât și pe cea a corupției. Tot astfel, ele nu pot fi rezolvate printr-o nouă narațiune în care „localnicii” – oricine ar fi aceștia – întruchipează toate virtuțile, iar imigranții nu au adus decât crimă și boli. Ambele narațiuni sunt extreme, neverosimile și erodează baza unui miracol politic.

Suntem întotdeauna la doar o generație distanță de dispariția libertății

Baza este, desigur, libertatea. Alexis de Tocqueville, scriind la începutul anilor 1840, prevedea că secolul următor va fi modelat de două mari puteri, fiecare extinzându-și frontierele geografice și demografice prin mijloace cu totul diferite. Rusia, prin voința unui singur om; America, lăsând inițiativa privată a fiecăruia să înflorească.

Astăzi, când ne întrebăm ce este de făcut cu ambele aceste mari puteri, libertatea rămâne răspunsul. Sper și am încredere că americanii vor reuși să o apere într-un spirit nepartizan, să reconstruiască acel larg centru politic dedicat bunei guvernări și să ne conducă din nou prin puterea exemplului.

Ronald Reagan a spus cândva că suntem întotdeauna la doar o generație distanță de dispariția libertății. Dragi prieteni americani, nu lăsați ca generația noastră să fie cea care o pierde.