De această dată este într-adevăr altfel: “efectul shutdown”

Abundă discuții privind impactul pandemiei asupra economiei, cu efecte întrețesute pe laturile cererii și ofertei/producției. De aici pornesc îndemnuri de intervenție publică, de acțiune din partea băncilor centrale și a guvernelor. Masive injecții de lichiditate și reduceri de rate de politica monetara, programe bugetare de criza au fost puse în mișcare în ultimele săptămâni. Acestea sunt de magnitudinea celor, uneori chiar le depășesc pe cele ce au urmat izbucnirii crizei financiare în 2008.

1. Acum este totuși altfel!

Criza financiară ultimă a fost comentată în fel și chip și considerată un eveniment fară egal. Alan Greenspan, fostul șef al Fed-ului, spunea că așa ceva se întâmplă o data la 100 de ani. Kenneth Rogoff și Carmen Reinhart au încercat să demonteze clișeul “unicității” prin investigarea unei serii de crize de-a lungul secolelor (“This time is different: eight centuries de financial follies”, 2011). Amploarea unei crize financiare mari, ce morfeaza într-una economica și sociala profunda, explica totuși de ce oamenii sunt tentați să uite istoria; memoria colectiva scurta nu este rara.

Exista însă ceva aparte în ce ni se întâmplă acum, ce cred că trebuie să fie judecat nu numai printr-o citire economica a relației intre cerere și oferta – cum au fost interpretate Marea Depresiune dintre anii 1929-1933 și Marea Recesiune ce a erupt mai bine de un deceniu în urma (ultima criză fiind combătută și prin operațiuni neconvenționale ale băncilor centrale, prin relaxare cantitativă, QEs).

Cred că se remarcă în mod insuficient ceea ce poate fi numit “efectul shutdown”/lockdown (lacătul pe ușa ). Efortul de încetinire a răspândirii pandemiei obliga la închidere parțială, sau totala de activități economice, la izolarea oamenilor; este ca și cum se pune lacătul pe ușă, se închide o mare parte din activitatea economică și socială. Poți asemăna acest efect cu un “sudden stop”, ce are loc pe piețe financiare când lichiditatea nu mai curge, sau când se manifestă “capcana lichidității”. Dar efectul shutdown este mai sever, întrucât nu poate fi contracarat cu injecții de lichiditate efectuate de bănci centrale. De aceea, o cădere de activitate economică nu poate fi evitată.

Logica luptei contra Covid19 intra în coliziune cu logica desfășurării activității economice, care înseamnă mișcarea factorilor de producție (și a forței de muncă), specializare internă și internațională, lanțuri de producție neîntrerupte. Turația eonomiilor se reduce drastic în mod inerent socul fiind de altă natură decât unul indus de scăderea cererii, sau de un șoc de ofertă precum o creștere brutală a prețului barilului de țiței (ce a provocat stagflație, scădere de activitate economica și inflație mare, acum decenii), sau o recoltă agricolă dezastruoasă.

Efectul shutdown este de alt gen, iar prin dimensiunea sa are implicații excepționale specifice. Aici găsim explicația pentru care eficacitatea masurilor monetare și fiscal-bugetare este limitată. Caricaturizând relația, dar nu aiurea, se poate spune că relaxarea monetara nu reduce automat infectarea populației, numărul de decese.

Este că la război (Kriegswirtchaft/war economy), în sensul că se intra într-un alt regim de funcționare a economiilor. Este nevoie de mobilizare și realocare de resurse pentru a susține principalul front de luptă, al salvării de vieți omenești, de susținere a sistemelor medicale ce sunt suprasolicitate. Bugete publice sunt afectate și se refac din mers prin realocare de resurse. În UE se suspendă temporar aplicarea regulilor fiscale din dorința de a oferi guvernelor statelor membre spațiu de manevră. Se vorbește de “bani din elicopter“ (helicopter money), care ar fi precum vouchere/bonuri pentru plata unor alimente de bază, a utilităților; acum s-ar face distribuirea, bănuiesc, direct în conturi bancare.

Că în vremuri de război” echivalează cu o lupta de supraviețuire pentru numeroase întreprinderi, pentru care nu maximizarea profitului este țintă supremă, ci protejarea activelor valoroase, a capitalului uman. Dovada că mare parte din programele de intervenție pe cale fiscal/bugetară urmărește asistarea celor ale căror locuri de muncă se pierd, fie și temporar.

2. Lupta contra pandemiei este un alt tip de război

Exista o diferență mare intre mobilizarea de resurse într-un război clasic și ce se întâmplă în condițiile pandemiei.

De exemplu, al doilea război mondial a stimulat ramuri industriale în tari beligerante chiar dacă centrate pe producția militara, în timp ce pandemia induce scădere majora de activitate economice prin efectul shutdown. De aceea, recesiunea este inevitabilă. Economia poate tura la un nivel diminuat, în condiții de rezistență, de supraviețuire în diverse sectoare. Drept este că și acum se poate reprofila activitatea unor întreprinderi, în funcție de nevoile luptei actuale (ex: General Motors care vă produce ventilatoare pentru terapie intensive, întreprinderi ce produc măști de protecție). Operează și mari incertudini și teama, care se reflecta în evoluția burselor.

Ce poate atenua căderea inevitabila a activității economice? Munca de acasă, ce poate avea loc unde digitalizarea, mai ales, o favorizează; existența unor redundante în economie, care ies la iveală în condițiile prezente. Și operează intervenția autorităților publice. Pot acționa și colaborări sui generis public-private, între acționari/proprietari și salariați pentru protejarea companiilor.

Covid19 va fi învins. O analogie cu ce s-a întâmplat în timpul pandemiei (de origine aviara) din 1918 poate fi făcută, mai ales că și atunci s-a făcut apel la izolare individuala și sociala, carantina, la reguli de igiena, etc. Dar atunci nu exista capacitatea științifică de acum și nu s-a putut folosi un antidot/vaccin; este o chestiune de timp (nu îndelungat) până când vom avea un mijloc de lupta clar, un vaccin –fiindcă nu ne putem baza numai pe imunitatea pe care oameni o câștiga prin infectare și dezvoltarea naturala a anticorpilor. Activitatea economică și socială va cunoaște probabil o revenire rapida, chiar dacă vor rămâne sechele importante, între care și datorii publice și private mai mari.

3. Cum va fi după?

Este probabil ca economiile post-criza să cunoască modificări generate de digitalizare, să aibă loc o regândire a lanțurilor de producție care să pună mai mult accent pe robustețe/reziliență, pe rădăcini locale și regionale.

Globalizarea era în regres de mai mult timp, ceea ce este de prezumat că se va accentua în anii ce vin.

Se va reevalua probabil locul sistemelor de sănătate publică în societatea moderna având în vedere că alți viruși ne pot ataca. Pandemia de acum ne-a izbit cumplit și fiindcă nu am ținut cont suficient de lecțiile Sars și Ebola; este necesar să fim mereu în alertă, omenirea nu trebuie să fie cu garda joasa din acest punct de vedere. Mai multe resurse trebuie să fie alocate pentru sănătatea publica (prevalent cu spitale private nu se poate face față) și este nevoie de incluziune în sistemele de asigurări.

Problema echitații în funcționarea sistemelor economice va deveni mai acută.

Va fi nevoie și de o regândire a modului în care înțelegem să protejăm bunuri colective globale –protecția contra pandemiiilor fiind un exemplu elocvent. Vă continua erodarea multilateralismului în relațiile interstatale? Există efecte ale schimbării de clima ce reclama colaborare pe plan international și resurse adecvate în bugetele naționale. Cum vor afecta toate acestea rivalități economice și geopolitice este de văzut.

În Europa, în Uniune, pandemia reliefează mai bine fisuri și fracturi. UE, ca să fie ce se proclama oficial, nu se poate rezuma la o “piață unica”, ce are propriile neajunsuri. Dacă nu își va modifica mecanisme de guvernanta, daca nu vă dovedi solidaritate în momente dificile, vă pierde din relevanta. Este nevoie de solidaritate în general, de “solidaritate financiara” în particular (care implica scheme de partajare a riscurilor/risk sharing). Oricum, este bine că s-au mișcat resurse prin bugetul UE (fonduri dedicate luptei contra coronavirus) și BEI, că BCE a anunțat un program masiv de masuri neconvenționale, achiziții de active suverane și private adaptate vremurilor mai mult decât complicate.

4. Unde este România în tabloul european?

România are interesul ca UE sa actioneze cat mai solidar in momente de mare restriste. Dar, in larga masura, trebuie sa ne descurcam cu resursele noastre. O recesiune este probabila si la noi, cum este in Europa si SUA, in alte regiuni ale lumii.

Ce fac americanii, germanii, francezii, alte state din UE, nu ne permitem, intrucat avem resurse mult inferioare. Dar pot fi alocate mai multe resurse pentru sanatatea publica, pentru a face fata somajului tehnic, sprijinirea productiei autohone – inclusiv prin comenzi de stat si inlesniri fiscale temporare.

Trebuie asigurata functionarea fara sincope a utilitatilor publice, mai ales ca mare parte din populatie va sta in izolare la domiciliu pe perioada starii de urgenta; mijloacele de informare publica (TV si internet) trebuie protejate.

O rectificare bugetara in fapt este deja in curs. Fiindca este nevoie de spatiu fiscal sectorial printr-o restructurare a bugetului public, prin realocare de resurse. Specula, mai ales la alimente de baza si produse medicale, trebuie pedepsita sever. In anumite conditii se poate ajunge la plafonare de preturi.

Nu trebuie sa coplesim bugetul public cu cheltuieli permanente, chiar daca regulile fiscale in UE sunt suspendate in noile conditii. Daca vom tine cont de acest principiu se poate recurge la programe de sustinere a economiei (cheltuieli temporare) de cateva procente din PIB fara a cauza o criza a monedei nationale; inlesnirile fiscale trebuie sa fie temporare.

Ce ajuta Romania acum este datoria publica relativ mica (cca 35% din PIB). Nu ne ajuta insa ratingul suveran, intre cele mai scazute in UE (BBB-). MFP a anuntat deja masuri de sprijin pentru economie, care se pot extinde.

Am putea ajuta statul sa faca fata somajului tehnic, nevoilor generale reclamate de starea de urgenta, printr-o taxa de solidaritate, care sa se aplice de la un anumit nivel al veniturilor (nu numai salarii); ea nu s-ar aplica medicilor, personalului medical ce sunt in prima linie a razboiului contra pandemiei, ca si lucratorilor ce apara ordinea publica.

Trebuie sa folosim cat mai mult si in mod accelerat resurse disponibile din bugetul UE, de la BEI, BERD, etc. Mediul bancar da semne ca va participa la efortul de a ajuta economia in aceste conditii extrem de dificile. El trebuie sa fie alaturi de statul roman in stavilirea iesirilor de bani, mai ales cand ar fi vorba de optimizari fiscale (profit shifting), operatiuni speculative –in alte state se interzice “vanzarea in lipsa”/short selling. Ar fi bine sa se ajunga la un aranjament tip Viena, cum a fost dupa 2008. Exista o vorba stramoseasca, ca prietenii la nevoie se cunosc.

BNR a adoptat masuri adaptate la conditiile de mare vitregie, in pas cu ce se practica in alte state din UE, inclusiv posibilitatea de a interveni pe piata financiara secundara. Romania si alte state care nu fac parte din zona euro este bine sa beneficieze de aranjamente speciale (linii swap) cu Banca Centrala Europeana –au existat si in 2009 pentru unele tari.

Dupa ce trecem de pandemie, va trebui sa facem astfel incat economia si societatea sa fie mai robuste, reziliente; avem nevoie de radacini economice interne mai solide, inclusiv in industria financiara; avem nevoie de un buget public mai solid, cu venituri fiscale superioare, pentru a rezista la socuri potrivnice. Va trebui sa regandim sistemul fiscal pentru a avea o societate mai coeziva, rezilienta, un buget public robust.

Efectul shutdown se va disipa la un moment dat. Important este ca pierderile sa nu fie parca fara granite. Aceasta depinde de modul in care va fi purtata lupta contra pandemiei; depinde de responsabilitatea la nivel de guvernanta publica si la nivelul fiecarui cetatean (apropos de distantarea sociala necesara), de respectarea regulilor adoptate pentru situatii de urgenta.

Nu va fi lung timpul pana cand va fi invins acest virus. Dar cand se va sfarsi aceasta lupta, este de dorit sa nu fim vlaguiti iesind dintr-un stress psihic enorm. Avem nevoie de rezistenta mentala, de rabdare, de solidaritate, de disciplina.

PS. Toata cinstea medicilor si personalului medical, in Romania si peste tot in lume; sunt soldatii din linia intai, care ne apara pe toti.

Nota redacției: Opinia aparține în integralitate profesorului Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal.