De ce apar ticurile la copii. „Dacă devin supărătoare, există intervenții comportamentale specializate și se poate discuta și tratamentul medicamentos”

Clipește des, își mișcă nasul, ridică din umeri, face o grimasă sau își drege vocea aparent fără motiv. Pentru un părinte, o astfel de manifestare poate fi greu de ignorat și, uneori, greu de înțeles: este doar un obicei, este un tic sau ascunde o altă problemă? Am discutat despre ticurile motorii și vocale la copii cu dr. Gabriel Zanfir, psihoterapeut și medic rezident psihiatru.

Cadru didactic universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, el predă psihopatologie și abordează inclusiv tulburările de neurodezvoltare și manifestările de tipul ticurilor.

Unele ticuri apar pentru o perioadă și se estompează de la sine, altele își schimbă forma pe parcurs, iar stresul, oboseala sau emoțiile puternice le pot face temporar mai vizibile. Un copil nu face aceste mișcări intenționat, iar insistența părinților de a le controla poate adăuga presiune exact acolo unde nu este nevoie de ea. În interviul de mai jos, specialistul explică de ce apar ticurile la copii, cum pot evolua, ce rol au stresul și lipsa somnului și, mai ales, care sunt semnele că se impune un control medical.

„Copiii mici nu știu întotdeauna să descrie”

– Un copil începe să clipească des, să își miște nasul, să facă grimase sau alte mișcări repetitive. Cum își poate da seama un părinte dacă este vorba despre un tic și nu despre un simplu obicei?
Dr. Gabriel Zanfir: Cred că primul lucru important este ca părintele să nu simtă că trebuie să pună singur diagnosticul. Eu mă uit la astfel de manifestări din mai multe unghiuri. Sunt medic rezident psihiatru, iar în ultimii patru ani formarea mea s-a desfășurat în sistemul public de sănătate mintală, inclusiv printr-un stagiu de psihiatrie pediatrică.

În paralel, lucrez ca psiholog clinician autonom și am experiență și în psihologia educațională și școlară. Din toate aceste perspective, am văzut cât de mult îi poate neliniști pe părinți o mișcare atipică, repetată, care apare dintr-odată. Întrebarea lor este, de fapt, foarte firească: este un obicei, este un tic sau este ceva mai serios?

Un tic are, în general, un caracter brusc, scurt, repetitiv și relativ stereotipic, dar nu neapărat perfect identic de fiecare dată. Poate fi clipitul, strângerea ochilor, o grimasă, mișcarea nasului, ridicarea umerilor sau o mișcare a capului. Există și ticuri vocale, de exemplu dresul repetat al vocii, adulmecatul, mici sunete sau o tuse fără o explicație respiratorie evidentă. La copiii mai mari apare uneori și o senzație înaintea ticului, ca o tensiune, o presiune sau nevoia de a face mișcarea, iar după ce o fac simt o ușurare. Copiii mici nu știu întotdeauna să descrie acest lucru.

Citește continuarea interviului AICI.