De ce au copiii glicemia ridicată și unde se greșește. Medic diabetolog: „Copilul trebuie să facă sport! Este absolut esențial. Sportul este la fel de important ca matematica!”

Hiperglicemia – sau glicemia ridicată – înseamnă că nivelul glucozei în sânge este mult peste ceea ce ar trebui să fie. Cauzele includ prea multă mâncare, prea puțină activitate fizică, stresul sau existența unei afecțiuni medicale. Diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2 sunt două boli care implică o glicemie crescută. Prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de Diabet, Nutriție și Boli metabolice, explică de ce ajung copiii să aibă glicemie crescută și unde se greșește cel mai des.

„Glicemie crescută înseamnă glicemie în afara țintelor glicemice”, explică prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de Diabet, Nutriție și Boli metabolice, la Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli metabolice „Prof.dr. Nicolae Paulescu” din București. Țintele glicemice la un copil cu diabet zaharat – cel de tip 1 formează majoritatea cazurilor la copii – înseamnă, în principiu, peste 140 sau peste 180 mg/dl, dacă se măsoară postprandial (după masă), adaugă medicul.

„Hiperglicemia periculoasă este însă cea peste 250 de mg/dl. De unde pot să înceapă să apară complicații. Iar acestea sunt multiple”, punctează medicul diabetolog.

Cea mai comună complicație este aceea că – având o glicemie crescută – copilul urinează mai mult, se deshidratează, iar deshidratarea duce la scăderea tensiunii arteriale, cu amețeli și chiar căderi. „Pot apărea și complicații metabolice de tipul cetoacidozei, dacă hiperglicemia durează mai mult”, mai spune prof. dr. Cristian Serafinceanu.

Când apare dezechilibrul glicemic

Potrivit childrens.com, un nivel normal al glucozei în sânge la copii este între 80 și 130, înainte de masă și sub 160, la două ore după masă.

Diabetul este una dintre afecțiunile pediatrice care implică o glicemie crescută. Cel de tip 1 este mai frecvent la copii, dar – în ultimul timp, din pricina obezității – și diabetul de tip 2 a început să fie din ce în ce mai des diagnosticat în rândul copiiilor și adolescenților, la vârste tot mai mici.

Trebuie spus că majoritatea copiilor cu diabet, au diabet de tip 1, insulino-dependent, cunoscut și ca diabet juvenil, subliniază medicul: „Este adevărat că, în prezent, avem cazuri relativ multe de diabetul de tip 2, față de ce era în urmă cu 10-20 de ani, dar acestea nu reprezintă o proporție semnificativă și nu formează nicidecum majoritatea. Dar pe fondul obezității, de regulă, și a supraponderalității, apare și acesta.”

Dezechilibrul glicemic poate apărea fie pentru că diabetul este subinsulinizat – adică dozele de insulină nu sunt suficiente – fie copilul se alimentează haotic. „De multe ori, copiii sunt greu de controlat, mai ales la vârsta școlară. Mănâncă împreună cu colegii, mai «scapă» la tot felul de dulciuri și la alte nereguli alimentare. Din această cauză poate apărea hiperglicemia. Dar, de regulă, e vorba despre combinații între doze anormal de scăzute de insulină – mai ales din cauza fricii de hipoglicemie – și nerespectarea dietei. Pentru că, în diabetul de tip 1, totuși, dieta este importantă”, explică medicul.

Glicemia poate crește și din cauza inflamației

În cazul diabetului de tip 1 există mijloace de monitorizare continuă a glicemiei. „Sunt senzorii de glicemie care pot fi obținuți chiar prin Programul național, deci, gratuit. Și acești senzori sunt foarte buni pentru monitorizarea glicemiilor la copii, mai ales că riscul mare e de hipoglicemie. Și mai trebuie spus ceva: sunt zilele acelea în care copilul poate să facă febră, să aibă o altă afecțiune intercurentă și atunci glicemia crește din cauza inflamației. Vorbesc despre diabetul de tip 1”, punctează medicul primar diabetolog.

În diabetul de tip 2, însă lucrurile sunt mai greu controlabile, mai spune specialistul: „Pentru că, de regulă, nu sunt glicemii mari dimineața. Glicemiile cresc mai mult postprandial (după masa de prânz) și atunci trebuie luate glicemii sau pus senzor. Ce se poate face, în principiu, este să previi obezitatea. Și să institui un regim de viață cât se poate de sănătos”, recomandă medicul.

Aceasta înseamnă, în primul rând, o alimentație corectă. Iar deprinderile alimentare corecte se deprind și depind mai ales de familie: „Există obiceiuri alimentare în familie care sunt, de multe ori, nesănătoase. Mănâncă toată lumea tot felul de mâncăruri hipercalorice sau chiar ceea ce se cheamă junk food – adică alimente fără valoare nutrițională, cumpărate mai ales de la chioșcurile de pe stradă.”

Potrivit Mayo Clinic, alimentația este un instrument-cheie și în controlul diabetului de tip 2 la copii. Dieta sănătoasă include fructe, legume, cereale integrale, nuci, ulei de măsline. Totodată, sunt recomandate alimentele sărace în grăsimi și calorii și bogate în fibre.

„De când sunt mici, li se pune în brațe telefonul”

În al doilea rând, un regim de viață sănătos înseamnă mișcare. La care, din păcate, s-a cam renunțat, constată prof. Serafinceanu: „Copilul trebuie să alerge, să se joace. Nu să stea în fața televizorului, a computerului sau a telefonului. Au apărut ciudățenii de felul acesta în programul copiilor, în viața lor: de când sunt foarte mici li se pune în brațe telefonul cu tot felul de filmuțele de desene animate, jocuri, care sunt consumatoare de timp și care tentează copilul. Aceste lucruri țin de nivelul de educație sanitară a părinților. Copilul trebuie să facă sport – asta este absolut esențial.”

La noi însă funcționează o cultură școlară mai ciudată, adaugă medicul, în sensul în care orele de sport nu sunt respectate: „La clasele primare și gimnaziale, clasa a IV-a, clasa a VIII-a – orele de sport sunt înlocuite cu matematică și limba română, pentru ca elevul să obțină rezultate mai bune la examene. Trebuie să înțelegem că sportul este la fel de important ca matematica sau ca limba română. În țările normale, unde funcționează un sistem de învățământ bine pus la punct, elevii fac nu o oră sau două de sport pe săptămână, ci una-două, pe zi. Și nu îndrăznește nimeni să înlocuiască sportul cu altceva, pentru că e o materie fundamentală pentru școală. Ar trebui să revizuim și noi aceste concept de școală”, este de părere medicul.