De ce coșul de cumpărături e un barometru economic mai bun decât PIB-ul
Produsul Intern Brut este, fără îndoială, indicatorul-vedetă al economiei. Este citat de guverne, analizat de investitori și folosit ca măsură oficială a „mersului economiei”. Și totuși, pentru majoritatea oamenilor, PIB-ul spune puțin despre viața de zi cu zi. Coșul de cumpărături spune mult mai mult.
Diferența dintre cei doi nu ține de acuratețe, ci de relevanță.
PIB-ul măsoară activitate, nu experiență
PIB-ul adună tot ce se produce într-o economie: bunuri, servicii, investiții, cheltuieli publice. Este un indicator al volumului, nu al confortului. Economia poate crește, chiar dacă pentru o mare parte din populație lucrurile devin mai dificile.
Coșul de cumpărături, în schimb, este experiența economică repetată. El reflectă ceea ce oamenii cumpără săptămână de săptămână, nu ce se produce undeva în agregat. De aceea, schimbările de preț din coș sunt resimțite imediat, în timp ce variațiile PIB-ului rămân abstracte.
Frecvența bate mărimea
PIB-ul se calculează trimestrial sau anual. Coșul de cumpărături se „măsoară” zilnic. Fiecare vizită la supermarket este o mini-evaluare a economiei.
Această frecvență îl face un barometru mult mai sensibil. O scumpire mică, dar constantă, la alimente sau produse de bază poate trece aproape neobservată în PIB, dar devine rapid o sursă de tensiune pentru gospodării.
Vizibilitatea contează
PIB-ul este invizibil. Nu îl vezi, nu îl atingi, nu îl simți. Coșul de cumpărături este fizic, concret, comparabil de la o săptămână la alta.
Oamenii nu spun „PIB-ul a crescut, deci o duc mai bine”. Spun „am luat mai puține lucruri cu aceiași bani”. În economie, percepția nu este un detaliu secundar; ea influențează comportamente, decizii și așteptări.
Distribuția face diferența
PIB-ul este o medie mare. Poate crește chiar dacă beneficiile sunt concentrate într-o zonă, un sector sau un grup restrâns.
Coșul de cumpărături este mai „democratic”. Toată lumea mănâncă, se încălzește, cumpără produse de bază. Când prețurile cresc acolo, efectul este generalizat, indiferent de câștigurile din alte părți ale economiei.
Coșul prinde ceea ce PIB-ul ratează
Există fenomene economice care se văd clar în coș, dar greu în PIB:
- scumpiri lente, dar persistente;
- înlocuirea produselor cu alternative mai ieftine;
- reducerea cantităților cumpărate, nu a cheltuielilor totale;
- schimbarea comportamentelor de consum din constrângere, nu din preferință.
PIB-ul vede valoarea totală. Coșul vede adaptarea
De ce apare ruptura dintre „economia merge bine” și „nouă ne e mai greu”
Când autoritățile spun că economia crește, iar oamenii simt contrariul, nu este neapărat cineva „în eroare”. Sunt două instrumente care măsoară lucruri diferite.
PIB-ul spune ce se întâmplă la nivel de sistem. Coșul de cumpărături spune ce se întâmplă la nivel de viață.
Ce ne spune, de fapt, coșul
Un coș de cumpărături mai scump nu înseamnă automat o economie mai proastă, ci mai degrabă o economie mai tensionată, cu mai puțin spațiu de manevră pentru gospodării.
Dacă vrei să înțelegi starea reală a unei economii, nu întreba doar cât produce. Uită-te cât de des oamenii se opresc în fața raftului și renunță la ceva. Acolo începe adevărata statistică economică.