De ce este mai probabil ca oamenii să dețină proprietăți imobiliare în țările mai sărace?

Croația, România și Slovacia se află în top în ceea ce privește proprietatea imobiliară, în timp ce Germania, Austria și Danemarca se situează ușor peste media Uniunii Europene. Deoarece ultimele trei țări se află într-o poziție economică mult mai bună decât primele trei, ziarul croat Dnevnik a investigat de ce proprietatea imobiliară este atractivă pentru unii și nu este pentru alții, citează Rador.

Aproximativ 91% din populația Croației deține apartamentul sau casa în care locuiește. Acest procent este cu aproximativ 20% peste media Uniunii Europene. Doar fiecare al doilea german deține proprietăți imobiliare.

„91% din gospodăriile din Croația se află în apartamente sau case deținute de unul dintre membrii gospodăriei. Probabil că cel mai adesea este vorba de un bărbat, așa că putem discuta și despre subiectul egalității de gen”, ne explică Iva Marčetić de la Inițiativa cetățenească europeană „Locuințe pentru toți”. Conform datelor prezentate de Marčetić, aproape 40% din aceste gospodării sunt supraaglomerate.

Ce înseamnă gospodării supraaglomerate? „Eurostat stabilește acest lucru în funcție de numărul de camere. Aceasta ar însemna că un adult de peste 18 ani trebuie să aibă propria cameră sau că un cuplu trebuie să aibă propria cameră. Copiii peste 12 ani ar trebui să aibă propria lor cameră. Există standarde pentru Europa, astfel încât datele sunt comparabile”, a explicat Marcetic.

România și Croația sunt prima, respectiv a patra țară din Uniune în ceea ce privește supraaglomerarea, dar sunt în fruntea clasamentului și în ceea ce privește proprietatea. Germania este și ea peste media UE în ceea ce privește supraaglomerarea. De aici rezultă un fel de paradox: cu cât țara este mai săracă, cu atât mai mulți oameni trăiesc în propriile proprietăți imobiliare.

„Supraaglomerarea nu este singura explicație. Aceste țări au renunțat la programele de locuințe publice în anii 1990. Cu toții ne amintim de privatizarea fondului de locuințe sociale și de ceea ce s-a întâmplat în anii 1990 în Croația. Acest lucru a condus la situația în care avem un procent foarte mare de proprietate privată în unități de locuințe în zone precum a noastră”, a spus Marcetic. Ceea ce, conform datelor, nu a dus la un standard mai înalt al locuirii.

„Marea diferență este că în țările din nordul și vestul Europei există o reglementare mult mai bună a statutului locuințelor sociale și programe de construcție de locuințe publice/sociale, exact ceea ce a dispărut în sud și est începând cu anii 1990”, a conchis Marcetic.