De ce Grindeanu nu-i soluţia la fake news

Ideea că ai putea stăvili oceanul actual de conversaţie liberă punându-i dop cu agenţia de reglementare a lui Grindeanu nu-i doar naivă, ci de-a dreptul ridicolă. În democraţii mass media (inclusiv social media) sunt prin definiţie panicarde, pun răul înainte şi hiperbolizează orice criză, pentru că se bat pe audienţă iar publicul asta cere şi plăteşte. Iar asta cu atât mai mult astăzi, când comentariul de ştire de actualitate a ajuns o subspecie de stand-up comedy, din zona asta se recrutează noile vedete. Dacă întrebi de fact-checking şi documentare prin redacţii, e ca şi când ai avea email @aol sau cont pe forumuri în epoca TikTok: te râde lumea. Doar în autocraţii precum China media sunt triumfaliste, prezintă mereu partea plină a paharului, iar în crize sunt ponderate; reţelele sociale sunt de asemenea bine (auto)cenzurate.

Există desigur şi în lumea liberă public sătul de isterie ieftină, clickbaits şi căutare de nod în papură cu orice preţ, care vrea scriitură “grea”, inteligentă şi muncită, cu admiterea incertitudinii când e cazul, doar că publicul ăsta e probabil pe la 10%. In rest, va trebui să ne obişnuim să trăim cu doze bune de fake news, pe care le-am avut dealtfel mereu, generate ori din informare proastă, ori din interes comercial, ori emanate natural de diverse secte culturale ca anti-vaxx, programarea neuro-lingvistică sau teoria sufletului popoarelor.

Viaţa auto-reglează până la urmă lucrurile astea, le pune la locul lor. Dacă vrem suprimarea unor surse de zgomot din spaţiul public, trebuie făcută totdeauna o atentă analiză cost-beneficiu, să vedem dacă nu cumva pierdem mai mult decât câştigăm. De exemplu, în România, se poate întâmpla ca după 2-3 intervenţii guvernamentale de succes în a scoate nătărăi sau şmecheri din online, unii să profite de ocazie şi să pună iar pe masă ideea aia veche, de a avea un CNA pentru internet cum are Rusia.

Şi pe la noi mulţi visează la aşa ceva – şi în statul paralel controlat de PSD, şi în ăla non-PSD. Ce început mai bun ar fi pentru acest Roskomnadzor românesc, adică un reglementator care nu-i doar pe chestii tehnice, dar şi pe conţinut editorial, decât agenţia lui Grindeanu? Nu-i vorba de om, că Grindi pare băiat liniştit şi la locul lui, care dacă are de-ales preferă să-şi roadă în linişte leafa destul de specială, fără să supere pe nimeni din online. Ci e vorba de ce se întâmplă pe fond de criză când te ia apa la vale cu entuziasmul suprimării de fake news şi “întăririi de instituţii”.

Abordarea corectă e alta, ca în Scandinavia: o strategie naţională gândită în prealabil, de transparenţă maximă în sectorul public; plus investiţii pe termen lung în dezvoltarea gândirii critice în şcoală, dar nu ca materie suplimentară ci program orizontal care să schimbe predarea în toate celelalte materii; plus discuţie liberă, fără tabu-uri dar şi fără menajamente faţă de fakes, pe toate temele sensibile, de la istorie şi identitate naţională până la ştiinţă, alocări bugetare şi calcule cost-beneficiu în probleme de sănătate publică (unde dilema se măsoară nu în vieţi contra bani, cum crede lumea, că atunci ar fi simplu; ci vieţi contra alte vieţi, în funcţie de tipul de alocări de resurse pe care le decizi).

Ce relevanţă au în criza coronavirus identitatea şi istoria naţională? Una destul de mare: din toate campaniile de fake news din perioada asta, nu cele cu număr greşit de îmbolnăviri sau dacă s-a închis vreun magazin sunt importante. In zona noastră, a Europei de Est, relevante şi cu efecte pe termen lung sunt acelea strategice, ce vizează slăbirea încrederii în instituţii şi sistemul de guvernare democratic, în UE şi NATO. Vechile conspiraţii sovietice de anii ’80, cu americanii care inventează viruşi ca armă biologică, sunt reşapate şi legate de exerciţiile militare Defender-Europe 2020 care se desfăşoară prin regiune săptămânile astea. Iar UE este criticată că “e slabă şi nu face nimic” exact de aceiaşi propagandişti, plus liota de idioţi utili din jurul lor, care până ieri o acuzau că e un fel de URSS, închisoare dictatorială a popoarelor.

La toate astea nu avem soluţie rapidă cu CNA-uri şi Grindeni atâta timp cât o bună parte din mediul politic şi guvernamental a propagat de la vârf exact asemenea idei în ultimii ani, chiar şi fără o pandemie care să facă publicul mai emoţional şi iraţional decât de obicei. Iar lideri de opinie cu mare expunere contribuie şi ei cu orice ocazie la zgâlţâirea din temelii a valorilor democratice şi statului de drept, dincolo de ce este critică normală a unui guvern sau altuia, şi la slăbirea încrederii în modernitate şi în Europa comună. Mă tem că n-a inventat nimeni vreun reglementator în stare să rezolve problema asta.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro