De ce mii de romanii mor de boli vindecabile in alte tari europene? Statul roman la granita dintre prostie si incompetenta letala

Statul român ar putea salva zeci de mii de vieți și economisi în același timp milioane de euro făcând ceva de bun-simț, ceva ce funcționează deja în multe alte țări europene. Pentru asta nu are nevoie nici de experți cu premiul Nobel în buzunar, nici de milioane de medici sau de elicoptere scumpe. Trebuie doar să vrea, să planifice și să acționeze. Dar nu o face. Din prostie sau din corupție?

Una dintre puținele forme de cancer complet vindecabile este cancerul de col uterin dar, cu toate acestea, în România se moare încă pe capete de această boală. Mortalitatea în România este de patru ori mai mare decât oriunde altundeva în restul Europei.

Să mori de o boală vindecabilă: aici e granița unde prostia se transformă în incompetență letală.

Singura condiție pentru vindecarea acestei forme de cancer este să-l descoperi din timp. În toate celelalte țări europene asta se întâmplă datorită unor programe naționale de monitorizare/screening a femeilor printr-un test simplu (Papanicolau): e ieftin, nedureros și pentru interpretarea lui nu e nevoie de o expertiză medicală deosebită.

Să nu credeți că autoritățile din România nu știu despre această opțiune. Știu, avem chiar și un program național de screening pentru cancerul cervical, care a debutat cu surle și promisiuni în urmă cu trei ani. Știți care este eficiența lui? 8%! Atât reușește acest program să acopere din numărul de femei care ar trebui monitorizate. Ba mai mult, în 2015 guvernul României a înjumătățit suma alocată acestui program căci România era oricum ultima în Europa, așa că la ce bun să ne mai chinuim?

În ultima lună am lucrat la un model matematic construit special pentru evaluarea situației cancerului de col uterin în România. Rezultatul este categoric: raportat la situația prezentă, dacă statul român ar reuși să crească eficiența programului de screening de la 8% la 50%, atunci numărul româncelor care mor de cancer de col uterin aproape s-ar înjumătăți. Mii de vieți ar fi salvate în fiecare an, fără să fie nevoie de un efort financiar important. Mii!

Și aceasta nu este singura boală pentru care s-ar putea face minuni cu bani puțini și bună-voință multă.

România e pe locul 3 în lume la decesele din cauza bolilor cardiovasculare și problema va deveni tot mai importantă pe măsură ce populația României va deveni tot mai bătrână. Dar cui să-i pese?

România nu are un program național de prevenție a bolilor cardiovasculare, deși există numeroase dovezi care arată că e mai cost-eficient să previi prin screeninguri pentru hipertensiune și colesterol decât să tratezi cu mii de euro un infarct miocardic acut. Societatea Europeană de Cardiologie informează că peste 80% din aceste decese ar putea fi prevenite astfel, alături de un stil de viață sănătos. Așa au reușit alte țări europene să-și reducă drastic mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare și să re-direcționeze banii astfel economisiți spre patologii unde prevenția nu e posibilă.

În România, un astfel de program ar costa 4 milioane de euro anual dar ar economisi zeci de milioane de euro de la buget și ar reduce mortalitatea cu 30%. Cum spun americanii, implementarea acestui program e un no-brainer, o decizie la mintea găinii căci s-ar plăti practic singur și nu există niciun motiv justificabil și logic pentru a nu avea așa ceva.

Programele de prevenție pot fi coordonate de medicii de familie, dar pot fi implementate cu ajutorul studenților din anii terminali, a medicilor rezidenți, a asistentelor medicale sau chiar a pensionarilor cu o minimă pregătire medicală. Manevrele care trebuie efectuate sunt foarte simple, pentru succes e nevoie mai degrabă de perserverență, de bună organizare și de puțină creativitate. Este deja celebru exemplul statului american în care coafezele i-au ajutat pe medici sa convinga femeile să efectueze testul Papanicolau, iar rezultatele au fost excelente.

Dar desigur că implementarea unor programe precum cele de mai sus nu aduc licitații pentru aparatură medicală, nici clinici vopsite și bune de inaugurat în campanii electorale și nici medicamente de sute de milioane subvenționate cu bani de la buget.

Aduc ceva mai simplu și mai direct: salvarea multor vieți fără tam-tam, cu bani puțini, știință multă și inimă bună. Și aduc medicina înapoi la obiectivul de care nu trebuia să se distanțeze vreodată: vindecarea unor oameni, nu umplerea unor buzunare.

Raul Pătrașcu a absolvit Yale University și în prezent face parte din echipa de cercetare a Centrului de Medicină Genomică din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.

Vlad Mixich este jurnalist HotNews și se specializează în politici de sănătate la London School of Economics and Political Science.