Skip to content
Rețete pentru fiecare zi
Rețete pentru fiecare masă
Rețete în funcție de dietă
Rețete după metoda de gătire
Food

De la morcovul din supă la morcovul cu vanilie: experimente fericite în bucătărie

Elena Bucur
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Elena Bucur gătește cu plăcere și curiozitate pentru ingrediente locale, rețete simple și gusturi puternice. De când s-a mutat într-un sat din Transilvania, îi e mai ușor să țină pasul cu anotimpurile și să învețe tehnici simple de la oamenii din jurul ei, pentru că gătitul pentru familie este o parte importantă a zilei. Pentru HotNews Food, ne povestește, într-o serie, despre experimentele ei cu legume – varză, morcov și tot ce are mai bun de oferit toamna – și cum a învățat să le pună în valoare cu ingrediente puține. Azi, un episod despre experimente fericite cu morcov.

Cum se schimbă gustul morcovului dacă-l pui la cuptor, îl dai prin tigaie sau testezi condimente noi: de la supa-cremă din morcovi copți la salata cu cardamom și morcovi cu tahini

Morcovul a jucat mult timp doar un rol de figurație în bucătăria mea. Îl foloseam doar la ciorbă, lângă ceapă țelină/ păstârnac și usturoi. Îl mai adăugam în salata de boeuf, pentru dulceață și consistența cremoasă. Când am început să mâncăm sănătos îl răzuiam în câte o salată verde sau de varză. Portocaliu, cuminte, plin de vitamine și foarte serios în rolul lui secundar.

Am totuși o amintire din copilărie cu un morcov. Eram mică, aveam 4-5 ani și la o prietenă a bunicii am gustat un morcov murat direct din borcan. Crocant, dulce-acrișor, aromat. Am mâncat doi. Cred că au fost primii morcovi cărora le-am acordat atenție, apoi am uitat de ei. Mulți ani mai târziu m-am mutat la Cluj și, în perioada mea de mamă modernă și atentă, m-am abonat la o lădiță săptămânală cu legume. Au început să vină morcovii, mulți. Am pus la ciorbă, în salată, dar morcovii se întorceau în fiecare săptămână și nu mai știam ce să fac cu ei. Așa am scos cărțile de bucate din bibliotecă și am căutat cum să scap de ei.

Și-am început să experimentez: supe cremă, salate, garnituri. Pe unele le-am făcut o singură dată, altele au intrat în rutina de zi cu zi. Cea mai utilă concluzie a experimentului a fost că am început să văd morcovul ca pe un ingredient principal.

O tavă de morcovi și mai multe mese

Cu supele-cremă am început destul de conștiincios și la diversificarea copilului mi-am dat seama că toate urmează, de fapt, aceeași logică: o bază de ceapă sau praz cu o legumă principală peste care pui apă sau supă. După fierbi, pasezi, apoi alegi direcția: ghimbir, usturoi, chimion, curry, lămâie, iaurt, lapte de cocos.

Între timp am simplificat și mai tare, acum coc morcovii întâi. Îi tai mari, îi amestec cu puțin ulei și sare și îi pun la cuptor până devin moi și prind culoare pe margini. Apoi decid cum îi mănânc: o parte rămân garnitură, câțiva ajung într-o salată, alții într-un hummus. Iar supa se face mult mai repede când ai morcovii deja copți.

Pe scurt: supa-cremă din morcovi copți

Ce pun: morcovi copți pe care-i acopăr cu supă (poate fi și diluată din cub) sau cu smântână de gătit. 

Ce fac: îi dau în clocot, apoi mixez cu blenderul. Adaug cât mai puțin lichid să am o consistență cremoasă.

Cum știu că e gata: e fină, cremoasă și are gust bun înainte să încep să mai arunc lucruri în blender din curiozitate.

Ce contează: morcovul copt devine mai dulce și mai intens. Un pic de acid sau condiment îl face mult mai interesant. De aici, aceeași supă poate merge în mai multe direcții:

*Ghimbir și lămâie

*Chimion și tahini

*Praf de curry și lapte de cocos

*Smântână, piper și puțină lămâie

*Steluță de anason și lapte de cocos

Ideea care mi-a rămas este simplă: gătesc ingredientul, apoi decid ce fac cu el.

Pentru mine, asta rezolvă mult mai bine întrebarea eternă „ce mâncăm azi?”.

Salata furată de la shaormerie

Următoarea revelație cu morcovul a venit de la o shaormerie turcească. Nu-mi amintesc mare lucru despre shaorma aia, dar mirosul și prospețimea salatei încă îmi fac poftă. Morcov, usturoi, chimion, cardamom, lămâie, ulei. Era crocantă, acrișoară și foarte aromată. După ce-am mâncat-o am fugit la magazinul de condimente și m-am aprovizionat cu cardamom proaspăt, chimion aveam deja acasă.

Pe scurt: salata de morcov cu cardamom și lămâie

Ce pun: morcovi, usturoi, chimion, cardamom, lămâie, puțin ulei și sare.

Ce fac: rad morcovii sau îi dau prin peelerul Julienne. Adaug usturoiul dat prin răzătoarea mică, condimentele pisate, zeama de lămâie, uleiul și sarea și amestec bine.

Cum știu că e gata: morcovul e crocant, iar lămâia și condimentele se simt clar.

Ce contează: morcovul e dulce, lămâia îl echilibrează.

Aici s-a legat ceva cu morcovul murat din copilărie: crocant, dulce-acrișor. Se pare că știam de mică ce îmi place, doar că am avut nevoie de câteva decenii să pun în practică.

Morcovul cu tahini care dispare primul de pe masă

Dintre toate experimentele, morcovul pe care îl fac cel mai des a ajuns și unul dintre cele mai simple preparate. M-am inspirat din rețeta unuia din restaurantele mele preferate de la Budapesta, Mazel Tov: morcovii rămân întregi, nedecojiți, rumeniți bine, cu chimion, curcuma, boabe de coriandru, apoi îi scald în sos tahini.

Când îi servesc musafirilor, dispar primii de pe masă și toți cer rețeta. Ceea ce, pentru un ingredient care și-a petrecut mare parte din viața mea ascuns într-o ciorbă, mi se pare o evoluție respectabilă.

Morcovul cu tahini, o variantă care conține și boabe de năut.

Pe scurt: morcov la tigaie cu tahini

Ce pun: câte 2-3 morcovi mici de persoană, puțin ulei, chimion, curcuma, coriandru boabe și sos de tahini.

Ce fac: spăl bine morcovii întregi, fără să-i decojesc, cu un burete sau cu o perie curată. Îi rumenesc în tigaie până capătă culoare, apoi adaug condimentele. Îi dau la cuptor 15–20 de minute, la 180°C, până se pătrund. Îi servesc cu sos de tahini. Pentru sos amestec cantități egale de pastă de tahini și apă foarte rece, sare după gust, un strop de lămâie și un cățel de usturoi ras.

Cum știu că e gata: morcovul e moale în interior și bine rumenit la exterior.

Ce contează: rumenirea în tigaie și tahiniul pus la final. Morcovul devine dulce, tahiniul aduce gust de susan și cremozitate, iar împreună se completează de minune.

Vanilie în supa de morcov

Și apoi a venit vanilia. Tot la Cluj, în perioada în care îmi pornisem foarte încântată un site de gătit, făcusem pentru fiecare ingredient câte o listă cu lucrurile cu care se potrivește.

Mă simțeam foarte organizată: morcovul avea condimentele lui, ierburile lui, prietenii lui. Într-o zi a venit în vizită un bucătar foarte sigur pe el și pe gustul lui. S-a uitat peste lista mea și a spus, cu aerul omului care urma să rezolve definitiv o problemă: „Da, bine, merge morcovul și cu astea. Dar să ții minte ceva: morcovul merge cel mai bine cu vanilie. Trebuie musai să pui vanilie în supa de morcov.”

Vanilie în supă. Am dat din cap politicos și mi-am amintit de reacția prietenei la curry-ul de varză.

Ani mai târziu am descoperit că ideea are sens. Morcovul are dulceață, untul și smântâna o duc și mai departe, iar puțină vanilie poate funcționa foarte bine ca aromă.

Așa că, după toate supele, salatele, tigăile și tăvile de morcovi, mi-a mai rămas unul de încercat: morcovul cu vanilie. Încă îi sunt datoare bucătarului.