Cele 4 scenarii pe care le are Guvernul în fața petrolului scump

Blocarea strâmtorii Ormuz a împins prețul petrolului în sus cu peste 50% în doar câteva zile. Barilul de petrol se tranzacționează acum în jur de 100 de dolari — un nivel care pare ridicat, dar care, ajustat cu inflația, este cu aproape o treime mai mic decât media perioadei 2008–2014, scrie Laurian Lungu, co-fondator al think tankului Consilium Policy Advisors Group (CPAG), într-o opinie publicată pe pagina CPAG.

Paradoxul, consideră el, este că, deși petrolul este mai ieftin în termeni reali decât acum un deceniu, combustibilul la pompă este mai scump. Explicația ține în mare măsură de creșterea accizelor de-a lungul anilor.

Mai mult, prețul actual al petrolului nu reflectă pe deplin riscurile geopolitice din regiune. Dacă tensiunile se amplifică, prețul petrolului ar putea depăși, în termeni reali, nivelurile din perioada crizei energetice de după 2008. În termeni nominali, echivalentul acelor prețuri ar însemna astăzi aproximativ 150 de dolari pe baril.

În fața acestui șoc, autoritățile române au mai multe opțiuni. Niciuna nu este lipsită de costuri, scrie Laurian Lungu.

Prima opțiune: statul nu intervine

Cea mai simplă variantă ar fi ca statul să nu facă nimic și să lase piața să se ajusteze singură.

Această abordare ar transmite integral șocul petrolului către economie. Pe termen scurt, consecințele ar fi clare: inflație mai mare, încetinirea creșterii economice și costuri mai mari de finanțare pentru stat, explică Lungu.

Semnele acestei presiuni sunt deja vizibile. În ultima lună, randamentele obligațiunilor de stat au crescut cu aproximativ un punct procentual pentru maturitățile mai lungi.

Un avantaj al acestei strategii există totuși: prețurile ridicate la combustibili accelerează tranziția către electrificare și alte tehnologii energetice alternative.

A doua opțiune: sprijin selectiv

Guvernul a încercat deja o formă de intervenție: subvenția de 0,85 lei pe litru de motorină acordată transportatorilor.

„Acest lucru este inteligibil din punct de vedere politic și ușor de gestionat din punct de vedere administrativ. Dar, ca răspuns independent, este inadecvat. Problema principală este că sprijinul selectiv pentru operatorii de transport nu împiedică propagarea inflaționistă mai largă a prețurilor ridicate la combustibili asupra tuturor bunurilor și serviciilor. Schema este predispusă la scurgeri și complexitate administrativă în determinarea volumelor eligibile, în special pentru operatorii care combină utilizarea comercială cu cea non-comercială”, notează economistul.

A treia opțiune: reducerea accizelor

O altă idee discutată este reducerea temporară a accizelor la combustibili.

Pe hârtie, calculele sunt simple. Pe hârtie, aritmetica fiscală este atractivă: de exemplu, acciza actuală la benzină, de 3.059,80 RON/1.000 litri, se traduce în aproximativ 3,06 RON/litru; reducerea acesteia cu 20% ar reduce prețurile la pompă cu aproximativ 0,6 RON/litru, o scӑdere importantă. Însӑ, reducerea plafonului fiscal s-ar putea absorbi in marja producătorilor și a distribuitorilor. Nu există nici o garanție că reducerea accizelor se va reflecta complet ȋn scӑderea prețului la pompă, explică Lungu.

În plus, reducerea accizelor ar diminua veniturile bugetare exact într-un moment în care poziția fiscală a României este deja fragilă.

A patra opțiune: un plafon temporar al prețurilor

O soluție mai echilibrată ar fi introducerea unui mecanism temporar de plafonare a prețurilor la combustibili, care să împartă costul șocului între stat, companii și consumatori.

Într-un astfel de sistem, guvernul ar putea stabili un preț maxim la pompă, calibrat la un nivel de referință al petrolului — de exemplu 85 de dolari pe baril.

Dacă prețul petrolului depășește acest nivel, o parte din costul suplimentar ar fi absorbită de stat, iar restul transferat consumatorilor.

Acest mecanism ar păstra semnalele de preț ale pieței, evitând în același timp o explozie a inflației și o prăbușire a cererii.

De exemplu, o plafonare a motorinei la 8,50 lei pe litru ar avea un cost bugetar estimat la aproximativ 4 miliarde de lei pe an — echivalentul a circa 0,2% din PIB.

Costul nu este neglijabil, dar ar putea fi compensat prin menținerea activității economice și prin limitarea presiunii asupra dobânzilor la care se împrumută statul.

Pentru a evita transformarea măsurii într-o subvenție permanentă, mecanismul ar trebui să includă un declanșator automat de ieșire: dacă prețul petrolului scade sub 85 de dolari pe baril pentru o perioadă sustenabilă, plafonarea ar trebui eliminată.

Decizia care nu poate fi amânată

Cu trecerea fiecărei zi de conflict probabilitatea ca prețul petrolului sa rӑmânӑ o perioadӑ mai ȋndelungatӑ la nivele ridicate este din ce în ce mai mare. Adoptarea rapidӑ a unei strategii clare de rӑspuns la acest șoc ar ajuta economia sӑ navigheze mai predictibil perioada imediat urmӑtoare, conchide economistul român.