Defetistii din Alianta contribuie la o revenire a PSD (de Tom Gallagher)

De dimensiunea problemei cu care se confrunta Alianta mi-am dat seama saptamana trecuta, citind ziarul „Prahova” intr-un maxi-taxi ce se zgaltaia pe drumul de la Campina la Bucuresti. Problema nu e generata de includerea la guvernare a partidului lui Voiculescu sau a UDMR, ci de lipsa de combativitate aratata de parlamentarii PNL si PD.

Ziarul ii intrebase pe sase parlamentari din judet cine sau ce e responsabil de actualele tulburari politice, care au coincis cu gravele inundatii. Ambii pesedisti chestionati (unul dintre acestia era Antonie Iorgovan) au lovit cu nesat in Guvern si in Cotroceni.

Dar politicienii locali ai Aliantei, Ion Luchian si Theodor Melescanu, de la PNL, si Paula Ivanescu, de la PD, au fost mult mai echivoci. Au dat vina pe vreme si nu au avut nimic de spus despre rezultatele proastei guvernari pesediste. Nu suntem in situatia in care Aliantei sa ii lipseasca argumentele pentru a acuza PSD de multe dintre problemele actuale, inclusiv inundatiile.

A reiesit ca inundatiile au fost deosebit de puternice in judetele in care s-au produs defrisari masive in ultimii ani, un proces aflat sub controlul puternic al PSD. Gheorghe Flutur a pus PSD in boxa acuzatilor, dar el a fost practic singur in aceasta batalie.

Reteaua de complicitati de la nivel local

La nivel local, prea multe legaturi subterane ii leaga pe politicienii Aliantei, in special pe liberali, de PSD. Partidul lui Geoana e un partid al afacerilor si un partid al statului. PSD nu are echivalent in fostul lagar comunist (in afara fostei URSS), nu exista un alt partid de asemenea dimensiuni. Politicienilor din opozitie li s-au acordat contracte si sinecuri.

Lui Adriean Videanu, probabil, nu i-ar fi mers asa de bine afacerea cu marmura in lipsa unei intelegeri cu PSD. In unele fiefuri ale PSD, precum Targu Jiu, politicienii opozitiei au fost cooptati la conducerea universitatii private si, prin urmare, afacerile acesteia au devenit dificil de investigat corect.

Stenogramele sedintelor strategice ale PSD de anul trecut au dezvaluit ceva din reteaua de complicitati si cat de greu ii era Rodicai Stanoiu sa dea ordin magistratilor obedienti sa tinteasca politicienii opozitiei, deoarece „ai nostri” (colegii ei din PSD) erau si ei implicati in aceleasi afaceri dubioase.

Faptul ca doi cunoscuti frati, Ludovic Orban, liderul liberalilor bucuresteni, si Leonard Orban, numit de PSD adjunct al negociatorului la UE, apartin diferitelor parti ale baricadei ilustreaza o veche axioma balcanica.

Pentru a supravietui si a prospera intr-o lume politica nesigura, e bine ca membrii aceleiasi familii sa alega diferite afiliatii politice si, posibil, chiar diferite identitati etnice oficiale, dupa cum era obiceiul indeosebi in zone riscante precum Macedonia pe vremuri.

Faptul ca fratii Orban descind, in parte, dintr-o veche familie ungureasca arata cat de bine se integreaza importanta comunitate maghiara din Bucuresti in viata unuia dintre cele mai tipice orase balcanice.

Reteaua de afaceri transpartinica

Unii politicieni sunt in primul rand interesati in conducerea propriilor afaceri, in ciuda faptului ca principala lor slujba este de a-i reprezenta pe propriii alegatori sau de a promova interesele globale ale partidului lor.

O data ce s-au vazut alesi in noiembrie, nu au fost putini acei politicieni ai Aliantei care nu au aratat nici un interes pentru campania lui Basescu, pentru ca acesta sa-l infranga pe Nastase in decembrie. Nici nu sunt dornici sa se prezinte in mod regulat la vot la decizii parlamentare importante.

Par destul de fericiti cu un sistem dominat de PSD, in care justitia sa ramana o zona de neatins de reforma.

Un pact de neagresiune cu PSD care sa permita o desfasurare lina a afacerilor parlamentare si perspectiva unei tari despre care se presupune ca e la un pas de aderarea la UE vor fi pe placul multor reprezentanti ai Aliantei, care nu vor sa piarda prea mult din timpul lor pretios in sesiuni parlamentare.

Asta e valabil mai mult pentru PNL decat pentru PD, din moment ce PNL include o grupare dura de parlamentari oportunisti, omologii lor din PD defectand pe fata la partidul lui Nastase dupa 2000.

Nu e de mirare ca tinerii, atat de necesari pentru serviciul public, prefera sa evite politica decat sa dea cu nasul de astfel de personaje.

Unele organizatii de partid sunt precum lojile masonice in care ceremonia initierii ii cere initiatului sa renunte la gandirea independenta, sa se arate miop si amnezic fata de comportamentele nevrednice ale colegilor si sa fie foarte selectiv in ascultarea propriei constiinte.

Nu trebuie sa surprinda nici ca multe din cele mai reactionare filiale ale Aliantei nu sunt interesate sa gaseasca tineri, ci mai degraba recicleaza activisti care au fost la partidele rivale.

Reconstruirea taberei reformiste

Astfel, nu poate fi un moment mai potrivit pentru apelul lui Valeriu Stoica de reconstruire a taberei reformiste din Romania. Ideal, aceasta ar implica aderarea comuna a PD si PNL la o structura federativa permanenta, in care sa aiba loc si PPCD-ul lui Ciuhandu. Dar e nevoie sa fie gasit loc si pentru independentii care si-au castigat recunoastere si stima la nivel national.

Universitari, jurnalisti, artisti si lideri ai societatii civile care sunt un reper pentru cetatenii obisnuiti ar putea fi convinsi sa indeplineasca un mandat parlamentar, sa puna toata influenta lor in sprijinul unui program de reforme reale. Acum, perspectivele distrugerii unor parti ale vechiului sistem postcomunist sunt mai puternice decat oricand.

Dar asta se va intampla doar daca o multime de oameni noi se implica in politica.

Revigorarea in sondaje a PSD si PRM, eforturile disperate ale lui Tariceanu de a se agata de putere, ca si inundatiile au aratat cat de precara este puterea taberei reformiste. Status quo-ul nu e, cu siguranta, o optiune. Guvernul actual e in pericolul de a exista doar cu ingaduinta PSD. O remaniere ii va da doar cel mai scurt ragaz.

Un nou pol al reformelor trebuie construit acum, chiar daca va produce defectiuni in Alianta, ce va aduce la putere un guvern de unitate nationala. Cel putin, astfel de defectiuni vor produce mai putina paguba acum decat dupa ce, anul viitor, UE va lua in considerare posibilitatea aplicarii clauzei de salvgardare si a intarzierii aderarii dupa 2007.

Daca agonia unui guvern condus de Tariceanu continua, primavara viitoare puterea va fi coapta tocmai pentru a fi culeasa de PSD, iar cauza reformei in Romania va astepta o alta lunga noapte siberiana.