Deficite externe in crestere…

Deficitul comercial a ajuns la 7,3 miliarde euro in 2004 – un record –, reprezentand circa 12% din PIB; si este probabil ca deficitul de cont curent sa fi ajuns la 7% din PIB. De altfel, aceasta marime fusese anuntata de deficitele externe lunare.

Miliardul de euro din capitolul „erori si omisiuni” din balanta de plati contine transferuri de la romanii din strainatate, ceea ce ar corecta deficitul de cont curent oficial in jos; daca insa includem profiturile capitalului strain nerepatriate, deficitul ar trece bine de 7% din PIB.

Cifrele de mai sus confirma tendinta deficitelor externe in ultimii ani, cu contributia decisiva a sectorului nebugetar. Dobanzile in scadere accentuata la lei, salarii mai mari, expansiunea creditului de consum (dar si a celui pentru investitii), aprecierea leului au favorizat o dinamica a cererii interne considerabil superioara ofertei interne.

Aprecierea leului, severa in ultimele luni ale lui 2004, a ajutat obtinerea unei inflatii de sub doua cifre, dar a adancit deficitele externe. Am avut investitii straine directe in crestere, dar privatizari masive (ex: Petrom) au „amenajat vitrina”. Practic, am avut un compromis (trade-off) intre dezinflatie si deficitele externe.

Acest trade-off explica de ce „supraincalzirea” nu s-a manifestat prin presiuni inflationiste anul trecut.

Cresterea deficitelor externe justifica grija fata de posibile derapaje in 2005 (tinand cont si de efecte ale reformei fiscale) si explica de ce discutiile cu expertii FMI sunt dificile. Un deficit bugetar mai mare decat cel de anul trecut ar mari deficitele externe in 2005 si ar impiedica continuarea dezinflatiei.

Fata de evolutia conturata mai sus se impun cateva observatii. Opinii potrivit carora amanarea pasului de liberalizare a contului de capital nu ar ajuta, intrucat functioneaza deja „special purpose vehicles” (vehicule cu destinatie speciala), subestimeaza riscul; aceste vehicule erodeaza, dar nu anuleaza utilitatea amanarii accesului non-rezidentilor la depozite in lei.

Acest acces ar atrage considerabil mai multe lichiditati de afara si ar ingreuna efortul BNR de a controla inflatia.

Cei care neaga pericolul invocand „subtirimea” pietelor financiare din Romania (evantai limitat de instrumente financiare si volumul acestora) omit ca depozitele bancare sunt un plasament, practic, nelimitat; ca BNR, prin inevitabile sterilizari/atrageri de depozite (certificate), ofera o alternativa de investitie, nu neatractiva, la alte plasamente financiare.

S-a evocat si solutia chiliana, de blocare a unor sume neremunerate pe o perioada precisa (un fel de rezerve obligatorii) – ca insotitor al pasului de liberalizare. Rezerve de 15%, chiar 20% nu cred ca ar reduce semnificativ apetitul de plasament. De aceea, amanarea mi se pare masura optima; solutia chiliana ar fi un second-best daca nu ajungem la un acord cu Comisia UE.

Un membru al Executivului, intr-un interviu acordat agentiei Reuters, a opinat ca ar fi mai bine sa nu amanam pasul de liberalizare; aceasta remarca s-a facut in timpul discutiilor cu FMI.

Premierul Calin Tariceanu a adoptat o pozitie rationala, spunand ca s-ar putea reconsidera calendarul – implicit fiind ca se va lua o decizie in acord cu Comisia Europeana, mai ales ca exista sprijinul FMI in acest sens.

Tot auzim afirmatii „ca BNR nu mai poate subventiona exporturile prin cursul de schimb”. Cand leul se apreciaza, inclusiv nominal, aceste afirmatii sunt de neinteles. Unii vorbesc despre iminenta unei crize financiare in Romania din cauza unor posibile iesiri masive de capital, care ar face ca leul sa se prabuseasca.

Dar BNR are rezerve considerabile, de peste 12 miliarde euro, care dau soliditate sistemului bancar. Atentie este insa necesara intr-o perspectiva mai lunga.

Trebuie sa limitam cresterea deficitelor externe daca finantarea nu este adecvata; sa facem ca economia romaneasca sa aiba castiguri de productivitate care sa compenseze aprecierea leului; sa nu neglijam structura monetara duala de la noi, care poate accentua riscul bilantier.

Contextul macroeconomic s-a complicat, iar Guvernul si BNR au de adoptat un pachet de masuri prudente, unele dure – care vor avea impact negativ asupra unor segmente largi de cetateni. Un deficit bugetar mic este necesar; deficitele cvasi-fiscale trebuie sa fie diminuate; liberalizarea accesului non-rezidentilor la depozite in lei merita sa fie amanata – admitand ca ne intelegem cu UE.

BNR sa fie mai precauta cu scaderea dobanzilor. Bancile comerciale trebuie sa acorde mai mare atentie efectului (riscului) bilantier, tinand cont de asimetria in crestere intre creditele acordate in valuta si depozitele in lei.

Politica economica are nevoie de pragmatism si realism, de evaluari corecte ale consecintelor deciziilor luate. Si retorica, dezbaterea publica trebuie sa fie pe masura.