Delir mesianic şi impas democratic. Cu ce rămânem după 10 de ani de domnie a lui Klaus Iohannis
Fotografia votului la primul tur al alegerilor prezidenţiale este moştenirea mandatelor de preşedinte ale lui Klaus Iohannis. Cel care s-a dorit a fi garantul ordinii şi al stabilităţii lasă în urma sa o Românie marcată de tentaţia delirului mesianic şi de fragmentarea electorală. Inflexibilitatea, aroganţa şi lipsa de viziune a şefului de stat marchează, dramatic, un viitor care este pe cale să se nască, scrie în Contributors.ro profesorul de Drept constituțional Ioan Stanomir.
Un viitor incert
Deceniul care începea sub semnul speranţei democratice se încheie sub zodia avansului unui candidat în care se reîntrupează demonii dreptei radicale: Călin Georgescu este continuatorul unei linii care urcă până la cuzism, legionarism şi antonescianism. Simpatiile sale sunt afişate cât se poate de limpede, iar soluţia de salvare colectivă pe care o propune este legată de un întreg imaginar al fascismului românesc.
Deceniul care debuta prin înfrângerea lui Victor Ponta se încheie prin creşterea, asemeni unui val seismic, a unei contestări ce regăseşte în vagul formulărilor şi în resentiment matca sa de manifestare. Rusia şi acţiunea ei de propagandă au găsit în România deceniului Iohannis un teren fertil de acţiune. Paralizia şi marasmul au fost catalizatorul acestei reacţii de la urne.
În România preşedintelui Iohannis, TikTok-ul a devenit nu doar un instrument de nivelare şi de masificare, ci şi o armă politică de care se servesc inamicii democraţiei. Cea mai teribilă şi grotescă dintre reţele sociale, parte din panoplia de război hibrid a comunismului chinez, este, pentru o parte a compatrioţilor noştri, principala prezenţă ce le modelează existenţele. Vastul experiment consumat aici a fost posibil în condiţiile de atomizare socială şi de implozie a spaţiului public. TikTok a invadat, literalmente, peisajul politic autohton.
Deceniul mandatelor lui Klaus Iohannis aduce cu sine şi prăbuşirea unui sistem de partide. Pentru prima dată, succesorii direcţi ai FSN nu mai au un reprezentant în finală. Pentru prima dată, un partid de centru-dreapta, cel puţin declarativ asumat, nu este capabil să susţină în turul doi un candidat propriu.
O culme a mediocrității
Deceniul lui Klaus Iohannis a culminat cu acest triumf al mediocrităţii care a accelerat radicalizarea politică.
Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu sunt emblema acestei Românii oficiale pe care electoratul o refuză. Cei doi au gestionat o coaliţie incapabilă de reforme şi de succese, oricât de modeste. Ambele partide se confruntă, în proximitatea alegerilor parlamentare, cu o provocare dramatică. Mobilizarea cadrelor de partid este unica modalitate de evitare a unui dezastru electoral. Orbirea şi aroganţa au condus PSD şi PNL pe acest drum: partidul-stat la care au visat este doar istorie.
Moştenirea lui Klaus Iohannis, la căpătul unui întreg deceniu, este şi periclitarea consensului organizat în jurul politicii pro-atlantice. Călin Georgescu este cel mai redutabil inamic al orientării atlantice din vremea din urmă. Alternativa pe care o trasează conduce spre lumea rusă şi aliaţii ei din BRICS.
Impasul democratic pe care îl lasă ca legat Klaus Iohannis se cere depăşit prin organizare tactică şi luciditate politică. Alegerile parlamentare sunt prima etapă pe acest drum: elanul demagogic şi mesianic se cere stăvilit, spre a putea crea şansa unei majorităţi viitoare în Parlament.
Pentru Elena Lasconi, etapa improvizaţiei mediatice a trecut. Domnia sa este distribuită într-un rol de cu totul altă factură. În confruntarea cu delirul mesianic şi cu demagogia naţionalistă, Elena Lasconi trebuie să imagineze o coaliţie care să se întemeieze pe atlantism, fermitate democratică şi patriotism autentic. Stridenţele şi fragmentările sunt, în acest moment, inacceptabile. Imperativul este păstrarea decenţei democratice.
INTERVIURILE HotNews.ro