Deschiderea catre lume intareste BOR (de Gelu Trandafir)

Vazand scorul zdrobitor cu care Daniel Ciobotea a devenit Patriarh, privesti inapoi si te intrebi de ce atata zarva si de ce aceasta campanie murdara. Mitropolitul Moldovei a obtinut 27 de voturi in Sfantul Sinod, in timp ce Bartolomeu Anania si Teofan Savu – cate 9 voturi fiecare.

Votul Sfantului Sinod a fost confirmat ulterior in mare masura de Colegiul Electoral Bisericesc, organism in care intra si laicii.

Adversarii Mitropolitului Daniel au tot invocat „testamentul” fostului Patriarh si pericolul abandonarii traditiei.

Testamentul scris nu a aparut pana acum. Dar cea mai vizibila si de necontestat mostenire a fostului Patriarh o reprezinta chiar componenta actuala a Sfantului Sinod. Prin mana Patriarhului Teoctist au trecut aproape toti ierarhii actuali. Iar Sinodul s-a pronuntat, repet, zdrobitor in favoarea lui Daniel Ciobotea.

Cu atat mai mult, „campania pentru Patriarhie” a lasat un gust amar. Ca si acum doi ani, cand a fost rupta in doua Mitropolia Transilvaniei (nesocotita fiind atunci traditia) doar pentru ca nu a iesit mitropolit la Sibiu Andrei Andreicut, si de aceasta data oameni ai Bisericii au actionat cu trufia oamenilor politici.

Afisele defaimatoare impotriva Mitropolitului Daniel (care se foloseau scandalos tocmai de figura parintelui sau spiritual, Cleopa), raspandite in Iasi si in Bucuresti, nu au fost opera unor institutii ostile Bisericii, ci lucrarea unor oameni din interiorul acesteia.

La fel si sugestiile aberante privind posibilitatea alegerii dintre actualii mitropoliti si episcopi a unui Patriarh care ar putea „vinde ortodoxia la catolici”.

S-a format o larga si eterogena coalitie anti-Daniel: de la Gigi Becali, speriat ca Mitropolitul Moldovei, odata ales Patriarh, va inlocui prescura cu ostia romano-catolica, pana la „Comunitatea Crestinilor Ortodocsi Practicanti”, care a sustinut candidatura lui Bartolomeu, defaimandu-l pe Daniel ca „fost angajat al catolicilor, propus de masoni”.

Faptul ca pe Daniel Ciobotea il leaga o stransa si veche prietenie cu Arhiepiscopul Vienei, Cardinalul Schonborn, personaj influent al Bisericii Catolice (considerat „papabil” la ultimul Conclav), este un atu al noului Patriarh, ce va fi de folos Bisericii, nicidecum un lucru menit sa sperie suflarea ortodoxista.

Mai ales ca Arhiepiscopul Vienei este un mare iubitor si cunoscator al traditiei Bisericilor Rasaritene.

Am vazut asadar in aceasta campanie cum prea lumeste s-au comportat tocmai cei care il acuzau pe Daniel Ciobotea de prea multa aplecare spre cele lumesti. E adevarat ca Mitropolitul Moldovei a navigat printre politicieni, punandu-se bine cu toata lumea (mai ales cu pesedistii), de la Octav Cozmanca pana la Mugur Isarescu.

Sau ca Mitropolia Moldovei si Bucovinei este cea mai bogata; are proprietati imobiliare, fabrica de cherestea, brutarii si post de radio cu acoperire nationala.

Dar pe teritoriul aceleiasi mitropolii gasesti si cele mai multe cantine, spitale, adaposturi sociale tinute de Biserica; pe acelasi teritoriu se afla si 60% din monahii Romaniei, si unele dintre cele mai mari manastiri din cadrul lumii ortodoxe.

Crestin fiind, nu te poti decat indoi ca buna administrare a acestor bogatii spirituale si materiale e rodul unui suflet „vandut” masoneriei, gata sa faca negot cu traditia si ortodoxia romanilor, asa cum este acuzat Daniel in cercuri monahice radicale.

Imediat dupa ce a fost ales, Daniel Ciobotea a vorbit foarte limpede despre „continuarea traditiei”, despre principiul sinodalitatii din Biserica Ortodoxa, amintind ca un Patriarh nu poate schimba directia stabilita de Sinod, ci, din contra, este garantul acesteia.

Intr-o lume globalizata, Biserica Ortodoxa Romana a castigat stima si notorietate tocmai prin deschiderea manifestata, nu prin izolare. Sunt de amintit in acest context vizitele Patriarhului Teoctist la Vatican in 1989 si 2002 (cand a rostit impreuna cu Papa Ioan Paul II crezul niceo-constantinopolitan), precum si vizita Papei in Romania, in 1999.

Dar nu a fost doar o operatiune de marketing modernizatoare. Din aceste intalniri si dialog cu lumea apuseana din ultimele doua decenii, purtate cu sustinerea Sfantului Sinod, Biserica Ortodoxa Romana a iesit intarita, mai constienta si mai mandra de bogatiile sale spirituale.

si-a asumat curajos, chiar spre nemultumirea Patriarhiei Moscovei, statutul de Biserica Autocefala, constienta fiind ca are un rol activ de jucat pe continentul european, ca este o Biserica in Europa care are ceva de impartasit dincolo de granitele Romaniei.

In acest context, alegerea de miercuri a Sfantului Sinod, care a fost si rod al actiunii Sfantului Duh, reprezinta o garantie ca aceasta traditie a deschiderii Bisericii Ortodoxe Romane nu va fi abandonata.