Despre cum era sa`si deschida Nae un cont intr`un paradis fiscal. Poveste singaporeza

Nae (numele real nu e asta, desigur, dar omul poate fi recunoscut si nu vreau sa`i fac probleme) e trezorier intr`o banca locala si tocmai s`a intors din Singapore. A stat o saptamana acolo in concediu si a facut un experiment. A vrut sa vada pe viu cum functioneaza un paradis fiscal la el acasa. A intrat intr`o banca si a cerut sa isi deschida un cont.

„Eram in cartierul Rochor, cand vad o banca. Frate, si eu lucrez intr`o banca, dar ce`am vazut la aia, m`a dat pe spate. De cum am intrat, a venit o singaporeza la mine, una Nat, dupa numele de pe ecuson. M`a intrebat toata numai un zambet, cu ce ma poate ajuta. Ti`era mai mare dragul sa stai cu ea de vorba. Cand i`am zis ca vreau sa`mi deschid un cont la ei, i s`a luminat fata. „Personalul nostru va sta la dispozitie”, mi`a zis. Ia intra tu la noi intr`o banca si vezi cati o sa iti spuna asa ceva. Am aflat dupa aia ca tipa era din stafful bancii si ca isi intampina personal clientii.

Dar stai sa vezi. Imi cere pasaportul, vede ca`s roman si ma`ntreaba fireste daca am venit ca turist in Singapore. Ii zic ca da, sunt turist, dar ca daca tot sunt acolo, vreau sa profit si sa`mi deschid un cont in care sa depun niste bani. Aaaa….a mai zis ca Romania e o tara foarte frumoasa si ca si`ar dori sa o cunoasca. Clar ca habar n`avea de noi, da` femeia a demonstrat ce`nseamna politetea.

“Cam ce suma ati dori sa depuneti?”, m`a mai intrebat. Ei, in clipa aia mi`a cazut fata. Nu ma gandisem la suma. Cat sa`i zic? Nu puteam nici 100.000, ca ma faceam de ras. Nici 100 de milioane nu puteam ca sa vedea pe mine ca nu`s un tip de suta de milioane de coco. I`am zis un milion de dolari. Fara sa tresara, Nat sau cum o fi chemand`o pe tipa, m`a invitat intr`un birou sa astept cateva secunde. Mi`a luat pasaportul si mi`a facut o copie. Alte transpiratii… ma gandeam ca imi afla aia datele reale, ca le trimit acasa si ca ma dau ai mei afara…Iti dai seama, sa auzi ca angajatii tai pe care`i platesti ca vai de ei, isi tin banii in paradisuri fiscale…Frate, zic, am incurcat`o…

In fine, vine femeia si`mi da pasaportul inapoi, dupa care intra in birou cinci barbati. Unul singur european, restul asiatici. Bai, ziceai ca aia vin de la circ. Toti, cu un zambet larg pe fata, dar laaaaarg, frate. Nat mi`i prezinta. Unul era specializat pe investitii imobiliare globale. Altul pe miscari de capital. Hot money aia, de ni`i predau in facultate si de care ii e teama lui Isarescu. Altul pe conturi de economii. Noroc ca stiam cu ce se mananca alea toate, ca altfel ma faceam de cacao.

Nat ma`ntreaba unde sunt acum banii. Ii spun ca`i tin la UBS in Elvetia dar ca nu mai am incredere in ei, de cand cu scandalul conturilor. “Aaaa, la UBS…n`o duce prea bine UBS acum, nu? “, zice unul si incep toti 5 sa rada. Dar de ce vreau sa`i depun taman la banca lor, ma intreaba un altul. Ce sa le zic? “Hazardul. Eram in plimbare si m`am decis pe loc”, le zice Nae. “Sa stiti ca la noi nu riscati nimic. Pot veni aia cu liste negre de paradisuri fiscale, pot inventa ei orice legi, ca tot nu ne doboara ei secretul bancar”, zice unul dintre asiatici. Chiar si daca la Dumneavoastra in Romania sunteti dovedit ca ati inselat Fiscul, de banii Dvs nu au cum sa se atinga. Nicio autoritate din Romania nu are ce sa ne faca”, confirma un altul.

Cat priveste destinatia banilor, pot alege. Consilierul in imobiliare globale imi arata pe o harta care sunt cele mai bune investitii in terenuri, in saptamana respectiva. Am retinut Hondurasul si Spania. Romania era pe rosu, semn ca nu e momentul acum sa iti bagi banii in case autohtone. “Cum se pronunta numele Dvs?”, ma intreaba asiaticul specializat in miscari de capital. Ii spun, la care ala : “Aveti un nume foarte usor de pronuntat. Avem un client chinez, al carui nume il poate pronunta un singur om de la noi”, zice ala si incepe iar sa rada. Pe bune, credeam ca am nimerit intr`o trupa de stand up.

Se radea din orice, incontinuu. I`am intrebat desigur cat ma costa anual gestiunea contului la ei. “Un fleac. 200.000 de dolari. Asta e costul initial anual, dupa care intram doar pe procent. 20 % din profitul pe care vi`l scoatem, ne ramane noua. 80% e al Dvs. Si, credeti`ne, va investim banii din China pana`n Orientul Mijlociu. Si in plus, nimeni nu va afla vreodata de vizita Dvs aici. Toata lumea va fi multumita, va garantam!”, zice Nat.

Desigur, pentru asta aveti si Dvs de respectat cateva minime cerinte. Ca de pilda?, ii intreb eu. “Niciodata, dar niciodata sa nu circulati cu documente bancare la Dvs in geanta. Cand veti avea de confirmat un transfer bancar, va spunem noi cum va trebui sa procedati”, imi mai spune Nat. Pana pregatesc ei documentele, mi se spune ca pot sa ma intorc la hotel. “Un dosar cu tot ceea ce am discutat noi aici va va fi trimis pentru a`l semna, iar curierul ni`l va aduce inapoi. Din acel moment, deveniti clientul nostru, iar noi va stam la dispozitie zi si noapte pentru a va inmulti activele. “

Iti dai seama ca nu le`am spus hotelul la care am stat. Dar ca idee, asta a fost experienta cu o banca dintr`un paradis fiscal. Amabilitate la maxim, oameni specializati pe nise de activitate…profesionalism, ce mai. Ma gandesc sa le propun si alor mei sa facem ceva asemanator”, conchide Nae.

PS Povestea e suta la suta reala, Nae fiind un fost posesor de blog pe banking, pe care a fost nevoit sa il inchida din cauza politicii bancii la care lucra. Nu pot sa ii dau numele real, din motive usor de dedus.

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.