Dezbatere furioasă la Varșovia: de ce a lipsit Polonia de la ultimele summituri pentru Ucraina? „Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor”

Oficialii polonezi au lipsit de la ultimele două reuniuni majore unde s-a discutat despre încheierea războiului din Ucraina. Opoziția dă vina pre guvernul Tusk, dar explicațiile sunt mai complicate, scrie Politico.

Polonia este nemulțumită că a fost marginalizată diplomatic la ultimele reuniuni pe tema unui potențial acord de pace în Ucraina.

Când liderii din Marea Britanie, Franța, Germania și Ucraina s-au reunit la Londra săptămâna aceasta pentru a-și alinia pozițiile cu privire la eforturile Washingtonului de a ajunge la un acord de pace, Polonia nu s-a aflat pe lista invitaților.

A fost a doua absență în tot atâtea luni, după ce Varșovia a ratat și invitația la summitul de la Geneva din 23 noiembrie.

Tabăra din jurul președintelui Karol Nawrocki l-a învinuit pe premierul liberal Donald Tusk pentru acest eșec.

„Absența Poloniei la Londra este încă un exemplu al incompetenței lui Donald Tusk”, a declarat Marek Pęk, senator din partidul naționalist Lege și Justiție, după reuniunea de la Downing Street, numindu-l pe Tusk „un politician de mâna a doua în Europa”.

Varșovia are mai multe argumente care să-i justifice prezența la aceste reuniuni.

Polonia găzduiește 1 milion de refugiați ucraineni și acționează ca principal centru de aprovizionare pentru Ucraina, în vreme ce este țara cu cele mai mari cheltuieli pe cap de locuitor pentru apărare din NATO și dorește să-și dubleze efectivul militar – deja al treilea ca mărime din alianță – la 500.000 de soldați.

Tusk are o explicație

Tusk și-a exprimat, de asemenea, o oarecare frustrare. După reuniunea de la Geneva, el a cerut să fie inclus în comunicatul comun european – o cerere menită să salveze aparențele, care, potrivit comentatorilor din Varșovia, nu a făcut decât să sublinieze absența Poloniei.

Săptămâna trecută, la Berlin, stând alături de cancelarul german Friedrich Merz, el a încercat să dezamorseze situația creată cu o notă de ironie.

„Nu vreau să stârnesc emoții, dar să spunem lucrurilor pe nume: nu toată lumea din Washington – și cu siguranță nimeni din Moscova – dorește ca Polonia să fie prezentă peste tot”, a spus el.

Tusk a sugerat că absența Poloniei de la ultimele reuniuni are legătură cu poziția fermă a Varșoviei în favoarea Kievului și a spus că ia acest lucru „ca un compliment”.

Guvernul a insistat în același timp că nimic neobișnuit nu s-a întâmplat la Londra.

Formatul „a fost propus de prim-ministrul Keir Starmer”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Szłapka, argumentând că „există zeci de astfel de formate, care se schimbă constant”.

Nu toate formatele dau rezultate, iar Polonia nu trebuie – și nu ar trebui – să participe la toate”, a adăugat acesta.

„Atunci cine ne vrea?”

Fostul președinte Bronisław Komorowski, un aliat politic al lui Tusk, a susținut că absența Poloniei reflectă realitățile geopolitice, nu un eșec diplomatic.

Summitul de la Londra a reunit „cele trei țări europene cele mai puternice” – din punct de vedere politic, militar și economic – cele care contribuie cel mai mult la efortul de război al Ucrainei, a spus el.

Polonia, a adăugat el, „este pur și simplu mai slabă” și, deși Europa apreciază rolul Varșoviei, acesta trebuie să fie „în concordanță cu ponderea sa reală”.

Alții au avut altă părere.

„Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea – atunci cine ne vrea?”, a declarat fostul prim-ministru Leszek Miller după discuțiile de la Londra.

„Se întâmplă ceva neplăcut și ar trebui să încetăm să ne prefacem că nu este așa”, a spus acesta.

Diplomație pe două voci

Una dintre problemele Poloniei, scrie Politico, ar putea fi discursul pe două voci, ținut de guvern și de președinte, aflați în tabere politice diferite.

În timp ce Tusk se concentrează pe eforturile de coordonare europeană, președintele Nawrocki a călătorit la Washington, cultivând contacte în jurul administrației lui Donald Trump și vorbind public despre „vocea independentă” a Poloniei.

Cele două părți își adresează frecvent critici reciproce. Tusk i-a reamintit recent lui Nawrocki că Constituția poloneză încredințează politica externă guvernului, nu președinției.

În ciuda acestui conflict, ambele tabere împărtășesc aceeași linie dură față de Rusia. Ceea ce nu împărtășesc este o strategie privind relația cu actuala administrație de la Washington.

Oficialii guvernamentali recunosc că Nawrocki are în prezent un acces mai direct la Casa Albă.

Cercul lui Nawrocki susține că acest lucru îi conferă o influență pe care Tusk nu o poate egala. Fără acces la Trump, Tusk „nu adaugă nimic distinctiv” la discuțiile occidentale la nivel înalt, a declarat consilierul lui Nawrocki, JacekSaryusz-Wolski, pentru Politico.

Oficialii recunosc în privat că un canal de comunicare cu Washingtonul este important – și, deocamdată, Nawrocki îl deține.

Cu toate acestea, ei avertizează că pariul pus pe un președinte american imprevizibil este riscant, mai ales după ce noua strategie de securitate a SUA a semnalat în mod deschis că Europa trebuie să-și asume o responsabilitate mult mai mare pentru propria apărare.

Consecința faptului că Nawrocki se ocupă de diplomația cu Trump, în timp ce Tusk se ocupă de Europa, este că oferă senzația unei duble politici externe poloneze.

„Problema nu este poziția Poloniei”, a declarat un diplomat occidental de rang înalt, referindu-se la poziția pro-Ucraina a țării. „Problema este să știm cine vorbește în numele Poloniei”, a spus el.