Dezordinea din camera adolescentului: etapă de dezvoltare sau semnal de alarmă?
Haine pe scaune, cărți împrăștiate pe sub pat, pahare uitate pe birou. Sună familiar? Haosul din camera adolescentului e prilej de ceartă în multe case. Și, deși e frustrant pentru părinți să-și vadă copilul ignorând maldărul de rufe, teancul de cărți și caiete și coșul de gunoi cu vârf, există și o veste bună: sunt șanse mari ca lucrurile să se schimbe, iar perioada aceasta de haos să fie doar o etapă (normală) de dezvoltare. Psihologii spun că, în cele mai multe cazuri, dezordinea nu este un semn de lene ori lipsă de disciplină, ci rezultatul unor schimbări de creștere. În unele situații însă, poate indica și stres sau epuizare emoțională. E important să înțelegem diferențele!
La vârsta de zece ani ai fiicei mele, camera ei arăta impecabil. Când ne întorceam de afară, se dezbrăca de hainele din parc, le punea la spălat dacă erau murdare, iar dacă nu, le împacheta la dungă și le aranja în dulăpior ca un om mare. De cele mai multe ori, pe culori. Apoi, își îmbrăca „hainele de casă” – cum le numea, iar când ieșea din camera ei stingea invariabil lumina. Mi-amintesc cât de mândră eram de copilul meu perfect, de dormitorul ei care trecea oricând testul ordinii și al curățeniei. Și cu jucăriile făcea la fel – oricâte ar fi împrăștiat prin cameră, când joaca se termina, le punea pe toate la locul lor. Niciodată nu se punea în pat seara fără ca totul să fie perfect ordonat în camera ei.
Doi ani mai târziu, dezastru! Nu unul spectaculos, nu genul acela de cameră în care nu mai vezi podeaua, dar un haos constant, enervant, greu de înțeles: haine lăsate „pentru mâine” pe scaun, caiete deschise în mai multe locuri deodată, pahare uitate pe birou, lucruri începute și neterminate. Nimic nu mai avea locul acela fix pe care îl știam amândouă.
Citește continuarea articolului AICI.