Diario Economico: Companiile portugheze fug in Romania

Mana de lucru cu cost redus, calificarile inalte si localizarea centrala. Acestea sunt cateva dintre principalele caracteristici care au determinat cel putin 58 de companii portugheze sa-şi mute o parte din productie in Romania, potrivit datelor de Diário Económico, citat de agentia Rador. Intrarea acestei tari din Europa de Est in Uniunea Europeana a sporit interesul companiilor nationale in a fi prezente pe aceasta piata.

Unul dintre cele mai emblematice cazuri este, de exemplu, cel al companiei Aerosoles. Este una dintre companiile nationale de mare succes, aceasta hotarand mutarea in Romania a productiei de pantofi cu talpa injectata. „Know-how-ul şi costul redus al mainii de lucru au fost cateva dintre motivele care s-au aflat in spatele deciziei de a ne duce in Romania”, a precizat o sursa oficiala din cadrul companiei, care da de lucru unui numar de 160 de muncitori in Romania. Romania asigura in intregime procesul de fabricatie al pantofilor, insa apoi distributia este facuta din Portugalia sau de la antrepozitul din Olanda.

Sunt cel putin patru companiile romaneşti de incaltaminte care dispun de capital portughez. Dar in sectorul textil şi al confectiilor aceasta cifra se ridica la 15. „Mare parte a companiilor textile s-au deplasat in Romania pentru a beneficia de costurile de productie reduse. Ideea este aceea de a produce pentru toate pietele, nu numai pentru piata romaneasca”, precizeaza Paulo Nunes de Almeida. Preşedintele Asociatiei Textile şi a Confectiilor din Portugalia (ATP) a mai precizat ca „ideea este de a profita de salariile mai mici, de raspunderile mai mici fata de personal – de exemplu, pentru a concedia este suficient un preaviz de 15 zile -, şi de a profita şi de ‘know-how’-ul de care dispune aceasta piata in privinta productiei textile”.

Spre deosebire de ceea ce se intampla cu Aerosoles, companiile textile opteaza sa efectueze distributia din Romania, „deoarece este o piata indepartata, iar costurile de transport sunt foarte mari”. in afara de aceasta, mai spune Nunes de Almeida, „fie ca este vorba despre o marca proprie sau de o comanda pentru terti, ‘design”-ul este facut in Portugalia, ca şi produsele mai complexe. Nucleul afacerii ramane intotdeauna in Portugalia”.

ERT, companie de acoperiri textile sau Malhas Gato Preto sunt cateva exemple de companii textile care au venit pe aceasta piata. Dar sunt şi unele care renunta. Tebe, alta companie textila, a optat pentru a produce partial tricotajele sale circulare in Romania in perioada 2001-2006, recurgand la un parteneriat cu o intreprindere romaneasca. „Costul mainii de lucru ne-a adus aici”, spune Carlos Filipe Castro. insa directorul companiei afirma ca nu mai sunt prezenti pe aceasta piata, cu toate ca nu a enuntat motivele.

in aceeaşi situatie se afla Gesfinu, o companie de inginerie care s-a dus in Romania, Polonia şi Slovacia impreuna cu Martifer. Dar a sfarşit prin a-şi ceda pozitia companiei fratilor Martins „din motive strategice”, a precizat Lima Rebelo, care a dat asigurari ca intreprinderea este in continuare interesata de aceasta piata.

insa nu toate companiile portugheze care sunt cu ochii pe Romania o fac in scopul mutarii unei parti a productiei. „Multe companii vin pentru ca aceasta este o piata cu un imens potential”, sustine economistul şi omul de afaceri António Nogueira Leite.

Optiunea nu se bazeaza numai pe mana de lucru ieftina, ci pe capacitatile locale, care permit potentarea activitatii companiilor”, precizeaza acesta. Fondurile structurale constituie un alt element care poate determina companiile nationale sa se intereseze de aceasta piata, chiar şi pentru faptul ca, dupa cum subliniaza Nogueira Leite, „ori de cate ori economia portugheza creşte putin, companiile portugheze vor cauta oportunitati in alte parti”.