Marius Ungureanu este directorul Departamentului de Sănătate Publică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Într-un exercițiu din care a exclus orice partizanat politic, el enumeră lucruri pe care le vede necesare, indiferent de cine va fi ministru în noua guvernare.
- Noi când spunem Sănătate, ne gândim la boală, iar acesta e, cumva, o oglindire a cât de puțin sperăm, susține Marius Ungureanu, în opinia sa pentru HotNews.
- Ce facem cu sănătatea?
- Dacă doriți să sprijiniți presa independentă, puteți deveni membru al HotNews Premium.
În România, când spunem “sănătate”, ne gândim automat la spitale. Și când spunem “spitale”, toată lumea se gândește la boală.
Cu asta operăm astăzi, la fel ca și în ultimii 36 de ani, în așteptarea unui nou guvern și, odată cu el, a unui nou ministru al Sănătății.
„Să discutăm serios”
Iar în tumultul instalării unui nou executiv, mandatul de la Sănătate nu va fi, cel mai probabil, în centrul atenției.
Suntem în mijlocul unei crize politice dublate de o criză economică, iar în acest context, discuțiile serioase despre domeniul sănătății riscă să fie amânate din nou.
Într-un alt context, poate, am fi discutat la modul serios despre lucrurile la care, din păcate, conducem în clasamentele din UE – mortalitate evitabilă și prevenibilă, ratele de vaccinare criminal de mici, sau despre ineficiența cheltuirii fondurilor, dar și despre strategiile care ar putea contracara aceste fenomene și cauzele lor.
Deși an de an citim despre acestea în rapoartele Comisiei Europene și OECD, nu suntem în poziția de a atinge aceste discuții.
Și atunci e legitim să ne întrebăm: ce va face noul ministru? Sau, mai precis, ce va putea face?
Trei lucruri care nu depind de viitorul ministru
Poate că cel mai util exercițiu, în acest moment, este unul de onestitate. Sunt câteva adevăruri de care nu scăpăm, oricât de mult am vrea.
- Sănătatea este o decizie politică. Ca să se întâmple ceva cu adevărat reformator și sustenabil în sistemul de sănătate din România, noul ministru are nevoie de sprijin politic pentru o eventuală viziune reformatoare — sau, cel puțin, de binecuvântarea establishment-ului politico-medical din România, care acționează transpartinic.
- Dacă ne uităm la contextul politic, șansele sunt destul de mari ca noul guvern să aibă o viață scurtă.
Ceea ce înseamnă că noul ministru va fi condamnat, în mare măsură, la gestionarea situațiilor urgente care inevitabil apar în sistemul nostru de sănătate – pe scurt, va trebui să “stingă incendii”, un lucru cu care cei din administrația publică sunt deja obișnuiți.
- Va trebui să scoată din foc castanele lăsate de miniștrii de dinainte – fondurile europene, construcția spitalelor regionale — toate acele lucruri care nu ar avea nevoie de ministru decât de la distanță.
Dar cum la noi ministrul face muncă de maior în timp ce ocupă poziție de general, mare parte din energia ministrului nou va merge într-acolo.
Spitalele ținute captive
Mai pe scurt, nu suntem la momentul unor gesturi vizionare sau sofisticate în sistemul de sănătate, și cu cât mai repede vom înțelege asta, cu atât mai puțin dezamăgiți vom fi.
Dincolo de discuția despre noul ministru, există trei lucruri care ar trebui să ne preocupe în sistemul de sănătate – acum și în general.
Primul: autoritățile locale. Peste 300 de spitale din totalul de aproximativ 370 nu se află în subordinea Ministerului Sănătății, ci a consiliilor locale și județene.
Prin urmare, nu ministrul este cel care are influență instituțională asupra a cine ajunge manager la aceste spitale, ci consiliile locale și județene. Acestea, prin modul în care organizează — dacă organizează — concursurile, decid.
Doar că multe dintre aceste spitale sunt ținute captive, cât se poate de convenabil, cu manageri interimari prelungiți la nesfârșit.
Despre CNAS
Al doilea: Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care gestionează cea mai mare parte a bugetului de sănătate din România — și asupra căreia ministrul nu are influență directă, în condițiile actuale, pe termen scurt.
Iar situația de la CNAS este interesantă nu doar prin ceea ce face CNAS (oricum nu a făcut lucruri mărețe sau vizionare în ultimii ani), ci mai ales prin prisma celor care se uită la miliardele de euro ale românilor pe care instituția le gestionează.
Unii acționează pur ideologic, alții știu bine ce înseamnă “spargerea monopolului CNAS” și accesul la pușculiță – chiar dacă distribuția lor în rândul partidelor politice nu este uniformă.
La Cotroceni nu există consilier de stat pe Sănătate
Al treilea: să privim spre Administrația Prezidențială, unde sănătatea este, probabil, singurul domeniu major care nu are un consilier de stat sau prezidențial care să coordoneze Departamentul de Sănătate Publică. Chiar dacă președintele nu are un mandat direct în sectorul sănătății, prin direcția pe care o dau consilierii săi, el poate cataliza o dezbatere societală serioasă pe această temă.
Dar să revenim la ministrul Sănătății. Dincolo de urgențele zilei care îi vor ajunge pe masă în (cel mai probabil) scurtul mandat pe care îl va avea, acesta sau aceasta va avea șansa să facă un lucru de care să beneficieze pe termen lung sistemului sanitar românesc: să dea undă verde concursurilor pe care ministrul în funcție le-a anunțat public pe data de 2 Iunie.
De ce contează aceste concursuri?
Funcționarea zilnică a sistemului de sănătate — și impactul său direct asupra cetățenilor — nu depinde, în primul rând, de persoana care ocupă biroul de la etajul trei al Ministerului Sănătății.
Depinde în mult mai mare măsură de directorii de spitale, de managerii serviciilor de ambulanță, și de directorii direcțiilor de sănătate publică județene – adică posturile pe care actualul ministru Cseke Attila a anunțat că le va scoate la concurs, după ani și ani în care au fost ocupate de interimari.
Niște concursuri corect organizate vor crea premisele infuzării sistemului de sănătate cu profesioniști care să redea încrederea românilor în sistemul de sănătate, și să-l lase pe noul ministru să fie general, nu maior. Iar dacă această direcție va continua suficient de mult, poate vom avea șansa ca “sănătatea” să nu mai însemne “boală”.
Marius UNGUREANU este conferențiar universitar și directorul Departamentului de Sănătate Publică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. La nivel european, este președintele secțiunii „Resurse Umane în Sănătate” din cadrul Asociației Europene de Sănătate Publică. A absolvit Facultatea de Medicină a UMF Iuliu Hațieganu în anul 2009.
