„Dosarul GAZETA” a depasit Cotul Donului

Merge greu desteptarea societatii civile. Solidarizarea unor colectivitati atat de eterogene precum cele care, acum, solicita cercetarea in stare de libertate a redutabilului ziarist Dan Parcalab, si, implicit, a intregii conduceri a Trustului GAZETA, incatusate heirupist, este o adevarata minune.

Din pacate, nu e doar un gest emotionant si neasteptat ci, in primul rand, o dovada de spaima sociala. S-a inteles, in sfarsit, ca abuzurile magistratilor din „dosarul GAZETA” se vor putea repeta oricand, fata de orice persoana incomoda pentru sistem. Cei care au preluat puterea reala dupa ’89 au avut nevoie de acest ultim spectacol demonstrativ.

Dar limitele bunului-simt au fost depasite si el se poate intoarce impotriva comanditarilor sai. Etalarea de forta s-a facut prea ostentativ. Sistemul era obligat sa-si dovedeasca viabilitatea. Altfel se dezintegra peste noapte. E condamnat sa moara incet, sa isi schimbe lent infatisarea. Se adapteaza vremurilor, dar nu se preda. Tine cu dintii de principalele parghii ale puterii.

Si a vrut sa arate ca le poate si manui. Faptul ca, in favoarea incomodului ziarist Dan Parcalab, pe aceeasi lista, semneaza presedinti sau persoane din conducerile filialelor judetene ale PSD, PC, PNTCD, PNL si PD , pentru acelasi deziderat comun, constituie un fapt cu rare precedente in contorsionata societate romaneasca postcomunista.

Este adevarat ca multi semnatari sunt din esalonul doi al institutiilor. Asta gasesti in „provincie”. Dar exact aceasta pozitie mai retrasa le-a acutizat sentimentul de nesiguranta. Nu au certitudinea ca, la o adica, doamne fereste, lor li se va respecta prea mult din continutul drepturilor civile.

Unul dintre ei a si recunoscut: „In spatele demersului nostru sta o singura idee: toti cei care avem copii nu dorim sa ne trezim, peste 10-15 ani, anchetati de institutii aberante ale statului si bagati in beciuri pe motive aiuristice, aflati la mana oricarui tip de turnator care se crede cetatean vigilent.” Toate aceste forte vor sa traga un semnal de alarma impotriva

discretionarului care s-a insurubat prea puternic in justitia din Romania. Si sa atentioneze ca nu exista semne certe de schimbare a mentalitatii celor carora li s-a predat „la pachet” dreptul de decizie asupra libertatii noastre. Drept pentru care presa a militat si acum trage ponoasele fiindca nu i-a preparat la timp antidotul.

Astfel de practici nu vor dispararea de la sine nici dupa aderarea la Uniunea Europeana. Iar sistemul stie ca pericolul precipitarii lucrurilor vine tot dinspre zona presei libere.Poate ca si mai spectaculoasa decat cvasiunanimitatea politicienilor maramureseni este solidarizarea jurnalistilor din presa locala in jurul lui Dan Parcalab.

In general, bulversarea celei mai mari parcele a societatii civile postdecembriste s-a realizat in mod discret, cu metode acoperite. In presa nu a tinut aceasta tactica. Vectorii de imagine sunt – iarasi zic in general – la vedere. Ziaristii sunt etichetati si pusi in rafturile si galantarele aferente fiecarei forte politice sau economice.

Mutarea dintr-o vitrina in alta, dar chiar si simplele trepidatii ale fiecaruia, sunt imediat vizibile si taxate. De aici a rezultat exarcebarea acelei proaste ideii de concurenta intre ziaristi, in detrimentul ideii de sindicalizare si interes de breasla. In teritoriu, unde interesele sunt mai usor perceptibile si frontierele mai clar trasate, ea a luat forme monstruoase.

Aceasta a functionat, pana acum, perfect in cazul GAZETA. „Ana” sacrificata in acest scop a fost un peste mare, Cristian Tudor Popescu pe numele civil. Sistemul a fost obligat sa scoata pe cineva important la inaintare pentru a-si lansa mesajul de intoxicare si de izolare a „dusmanilor” de la GAZETA.

CTP, seful CRP, si-a rostit textul de condamnare antefactum a GAZETEI si si-a dat demisia. Multe alte lucruri scarboase vom afla mai tarziu despre el, nefastul personagiu-vesnic-cu-scarba-in-gat. Cel putin, bine ca s-a compromis definitiv si incontestabil. Iata ce pericol reprezinta pentru sistem Trustul GAZETA daca a fost dispus sa-si sacrifice un cal troian atat de important precum CTP.

Abia acum, pornind de la fericitul precedent de la Maramures, se vor imprastia fumigenele lansate de CTP si de procurorii DIICOT. „Dosarul GAZETA este in realitate un atac grosolan la libertatea presei. Si, in ultima instanta, impotriva noastra, a tuturor, acei dusmani ai sistemului care indraznesc sa gandeasca si sa se comporte normal.

Dupa ce am purtat atatia ani razboaiele altora, o parte din presa locala a inteles ca trebuie sa le poarte si pe ale ei. Chiar daca beneficiarii pacii vom fi toti.