Download anticomunism! (de Traian Ungureanu)

Comunismul romanesc nu trebuie sa se teama de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Rezolutia, Recomandarile si Raportul pe care Adunarea le dezbate astazi fac turul istoriei, calare pe cai verzi pe pereti si numara morti fara cruce la Canal.

Aceste indeletniciri reprezinta consecinta unei intirzieri uriase. Ea a dat sentimentului si miscarii anticomuniste din Romania si din Europa de Est prima victorie in 15 ani de chin, dar a avut, totodata, grija sa o transforme in biruinta postuma.

Intre timp, comunismul nostru a devenit, rind pe rind, regim de trista amintire (prim si sigur semn de amnezie), apoi postcomunism si, in sfirsit, „economie de piata functionala”. Dezbaterile Adunarii vor acoperi de solemnitati corecte si onorabile o tragedie respingatoare. Intr-adevar, ce-a fost, a fost. Milioane de romani si est-europeni vor fi siliti sa rumege aceasta zicala devastatoare.

Vorbitoriul de la Strasbourg nu poate indrepta nimic. Acuzarea asteapta degeaba, singura in camera: acuzatul e slobod, prosper si a facut, demult, cariera democratica de magistrat, politician sau industrias.

Insa descintecul tirziu si formal cu care parlamentarii europeni vor sa trateze fantoma comunismului nu e o pierdere de vreme. Sensul acestei interventii e cucerirea viitorului. Trecutul a fost adjudecat prin violenta, viitorul poate fi cistigat prin educatie.

Recomandarile supuse dezbaterii, astazi, propun, printre altele, formarea unor Comisii nationale de Evaluare, relaxarea Legii Arhivelor, modificarea manualelor scolare, stabilirea unei Zile Memoriale, infiintarea de Muzee si finantarea unor noi Monumente Publice. La un loc, aceste masuri si programe pot lovi nimicitor in marele punct de forta si rezistenta al comunismului: memoria.

Caci, comunismul de stat a murit, dar amintirea sa e, in continuare, tema unui fetis nostalgic. Cu timpul, pe masura ce Groza, Dej, Ceausescu si Iliescu vor ingalbeni in fotografii, comunismul romanesc va incepe sa surida blind, catre generatiile viitoare.

Asemenea ardelenilor induiosati de bunatatea parinteasca a austro-ungarilor pictati pe farfurii de la bunicul, multi vor gindi, miine, ca stabilitatea grava si duritatea criminala ale comunismului sint de preferat dezordinii televizate a capitalismului.

Generatiile care vin sint deja profund jignite de exigentele maniacale prin care batrinii cer respect si reculegere in fata unei istorii straine, de la un cap la altul. Pentru ei, Aiud si Gherla sint mult, mult mai departe decit Seattle, Avram Iancu e primul practicant roman de arte matiale, iar Ceausescu e urmatorul candidat la eticheta unui brand nou de votca.

Sintem nedrepti. Uitam ca generatiile care vin sint exact ce sint. O umanitate noua care a rupt circuitul bunei cresteri prin pilde si restrictii si creste hranita doar de informatie. „Download!” – deviza viitorului – e o abatere care ne face tehnic incompetenti, dar si o sansa uriasa.

Recomandarile Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei trebuie sa devina pretextul legal al unui razboi propagandistic crunt. Caci ignoranta senina a generatiilor noi are leac. Setea de informatie e viciul, iar scolile, manualele, filmele si CD-ROM-ul pot satisface.

Monumentele publice (odata scoase de sub tutela proiectantilor de tepe bugetare, in marmura), muzeele si albumele pot da o industrie vizuala pentru retina pustilor ce ne vor fi parlamentari locali si europeni in 2026. Aici si asa trebuie sa ne comparam cu Holocaustul. Multi au inteles gresit obiectivul si cer drept egal la comparatie. Aiud si Auschwitz.

Schimburi postume de martiri si drept de joc in finala Supercupei Suferintei. Nu e interzis, dar e neproductiv. Aici e vorba despre inteligenta in fata propriei noastre istorii, nu despre revansa simbolica. Doar istetimea si imaginatia argumentelor pot discredita comunismul, pina la cliseul caricatural in care e ferecata, de mai bine de doua veacuri, epoca fanariota.

Tema e, asadar, ce putem face spre a ne deratiza viitorul. Operatiunea tebuie inceputa in scoli, pe computer si in scris, cu un tsunami propagandistic pe care sa-l poata aplauda si ingerii. Dupa ce il lanseaza, cu unul dintre discursurile sale simple si populare, presedintele Basescu.