Dr. Sorin Paveliu: Raportul comisiei de control de la spitalul CF2 – o radiografie catastrofala a spitalului romanesc
Raportul comisiei de control de la CF2 – o radiografie catastrofala a spitalului romanesc
Au fost date publicitatii rezultatele controlului la CF2. 8 concluzii mai rele ca un rechizitoriu pentru cei care inteleg cit de cit limbajul medical:
Din punct de vedere al respectarii conditiilor de curatenie, dezinfectie, sterilizare si asepsie:
1. Nu au fost respectate conditiile igienico-sanitare specifice blocului operator (daca acolo nu sunt respectate oare in sectii cum o fii? – n.m.)
2. Nu au fost respectate conditiile de sterilizare (de ex. Reutilizarea unui dispozitiv medical de unica folosinta, prin resterilizare cu eficienta îndoielnica) (cam asa se intimpla cu o infinitate de materiale de unica folosinta, de la manusi la proteze de sold! n.m.)
3. Nu exista un control corect si continuu al circulatiei germenilor în spital (cu alte cuvinte nu exista circuite separate pentru cazurile septice – ceea ce insemna ca pleiada de atributii ale managerului, directorului medical, al celui de ingrijiri, al responsabilului de infectiile nosocomiale, al farmacistului sef, etc – prevazute in Ordinul ministrului sunt ABSOLUT FORMALE si ignorate si nimeni nu a verificat vreodata de ce!! n.m.)
4. Lipsa unei politici de aprovizionare si utilizare a dezinfectantelor în functie de tipul de risc infectios identificat pentru fiecare sectie (mai mult, sefa sindicatului a declarat ca nu s-au mai alocat bani de hat pentru achizitionarea lor!! n.m.)
5. Nu sunt stabilite si cunoscute proceduri clare de asepsie (nu exista controlul calitatii apei sterile utilizate, discontinuitati în aprovizionarea cu dezinfectante pentru spalatul chirurgical al mâinilor) (incepem sa vorbim de un adevarat troglodism medical! n.m.)
6. Desi exista un laborator al spitalului, acesta nu asigura realizarea investigatiilor microbiologice pentru pacientii internati (poti sa te mai miri ca nu decelau infectii intraspitalicesti? Pentru ca nici macar nu erau cautate! n.m.
7. Desi exista nominalizata (pe hirtie si atit n.m) persoana pentru supravegherea si controlul infectiilor nosocomiale, nu exista nici un plan propriu de masuri, respectiv nu sunt îndeplinite sarcinile specifice.
8. S-a constatat existenta unui risc real de contaminare al instrumentarului si/sau a substantelor medicamentoase administrate pe cale parenterala, prin nerespectarea procedurilor de manipulare.
Ce ne spune comunicatul? Ca in spitalul CF2 nu sunt respectate reguli banale de siguranta pentru ca oamenii bolnavi sa nu plece mai bolnavi. Fiind vorba de a,b,c-ul meseriei transpare o delasare absoluta, inimaginabila pentru pacientul care apeleaza la medicul din spital.
Asa cum am mai spus, am totala convingere ca prin usa intredeschisa de controlul MS putem vedea o radiografie sumbra si corecta a modului in care se desfasoara activitatea medicala in toate spitalele din Romania. Cum este posibil insa ca sa se ajunga la acest nivel?
Explicatia nu este simpla si usor de dat, fiind implicati o serie intreaga de factori inlantuiti.
In primul rind, reiterez ideea in care am crezut si am reusit s-o impun in anul 2006, in prezent abolita: necesitatea profesionalizarii managementului spitalicesc. Incercarea de a numi manageri profesionisti a esuat datorita politizarii, a ocuparii acestor functii prin algoritm politic, chiar daca sub aparenta unui concurs. In mod paradoxal, managementul profesionist nu tine atit de manageri (se gasesc destui oameni competenti capabili sa conduca un spital) cit mai ales de angajator. “Stapinul face sluga hoata !” spune o zicala romaneasca si intradevar, asa este.
Angajatorului ii revine sarcina de a recunoaste faptul ca intreaga functionare a spitalului se desfasoara pe o enorma minciuna: tarifele nu au nici o legatura cu acele costuri reale presupuse de realizare prestatiilor contractate! In aceste conditii, toata activitatea spitalului este un compromis. Pacientii isi cumpara medicamentele si materialele sanitare (ce sa mai vorbim de masuri de asepsie si combatere a circulatiei germenilor din spital, cind pacientii vin de acasa cu manusi “sterile” si seringi cu ambalajul botit de salata din plasa?!). Infirmierele cumpara solutii de dezinfectie, si acelea indoite cu apa, pentru a pune in galeata ceva colorat care sa justifice prezenta lor pe statul de plata. Mecanicii dezafecteaza butoanele de alarma din saloane, la rugamintea asistentelor, de 2-3 ori mai putine decit normativul de personal. Medicii isi iau salariul, insa aflat la o limita de cel putin 10 ori mai mica decit importanta sociala si veniturile colegilor din Ungaria, si de aceea nu se mai jeneaza sa primeasca bani de la pacienti. Clientii politici ai celor care au numit directorul bat la poarta pentru contracte de achizitii, ca niste adevarate hiene in asteptarea recompensei pentru spaga data liderilor de partid.
In acest context sumbru, lipsa de interes si mai ales de autoritate este regula. Nimeni nu mai poate ridica nici macar degetul, daramite piatra. Fiecare fura ce poate iar pacientii se roaga in fiecare clipa sa iasa vii din confruntarea cu un spital pe care-l descopera doar dupa ce se afla tintuiti in pat. Unii scapa cu viata, altii sunt mai putin norocosi.
Azi Ministerul Sanatatii pare a fi descoperit existenta spitalelor. Abia acum. Am facut greseala de a intreba marti, intr-o emisiune tv pe directoarea adjuncta a Inspectoratului de sanatate publica Bucuresti, care este ultimul caz pe care si-l aminteste, in care vreun medic a fost sanctionat in urma controlului ISP. Reprezentanta “politiei sanitare” nu a putut sa-si aduca aminte! Ierarhiile nu sunt cele formale. Ca sa stie de cine sa se fereasca, directorul ISP ordoneaza directorii de spiatl in functie de “pila” pe care au avut-o la numire. Faptul ca in urma cu 2 luni au fost “controlate” TOATE SPITALELE DIN ROMANIA fara a gasi nicio neregula nu trebuie sa ne mire!
Totusi, desi apreciez prestatia Ministerului, nu pot sa nu ma gindesc ca aceasta bruma de normalitate vine in pragul momentului in care 380 de spitale vor iesi de saptamina viitoare din raspunderea autoritatii centrale pentru a trece in cea a administratiilor locale. Abia de atunci poate sa inceapa si acreditarea. Nu va mai fi o problema politica centrala, nu va mai necesita ciuntirea bugetului de stat, nu va mai pata imaginea ministrului sanatatii, a primului ministru sau a presedintelui. Va fi o problema locala. Amin!
PS: Poate cineva sa ne spuna de ce mai trebuie sa aibe Ministerul Transporturilor 15 spitale? Raspunde Ministrul Transporturilor pentru prosta functionare a acestora?
INTERVIURILE HotNews.ro