Dragii nostri juristi prosti din Senat (de Liviu Avram)

Curtea Constitutionala este chemata parca prea des sa ne organizeze viata. Or, acolo avem destui iorgovani care deseori s-au dovedit repetenti la capitolul rigoare si au adoptat decizii pe baza de impresii, nu de reguli. Oare ce impresie au ei despre Monica Macovei?

In textul motiunii de cenzura impotriva ministrului Justitiei apare aproape obsesiv un cuvint pe care-l foloseam des cind eram copii: piriciune. E o referire la ceea ce raporteaza Monica Macovei la Bruxelles si domnilor senatori nu prea le convine. De altminteri, nu e singura expresie preluata parca din strada si pusa acolo unde te-ai fi asteptat sa gasesti rigoare juridica si fapte concrete.

Intreaga motiune mustea de resentimente, frustrari, tifne, tipete pe alocuri. Intr-un colt se zarea supararea domnului senator Copos ca procurorii i-au mincat norocul pe care-l avea la Loterie. Dintr-un alt ungher se itea oftica doamnei senator Stanoiu ca al sau Cod penal a fost blocat in vederea modernizarii.

Iar in mai multe locuri se vedea furia stridenta a domnilor senatori PSD pentru faptul ca Adrian Nastase a fost pus sa vina cu Zambaccianul in boxa acuzatilor.

Acestia sint oamenii care s-au trezit intr-o dimineata ca nu se mai poate cu ce se intimpla prin Justitie si mai spre seara si-au pus iscalitura pe o motiune care, prin modul de redactare, are in mod evident un pronuntat caracter politic si aproape deloc unul juridic. In fine, e dreptul lor constitutional, si l-au exercitat, si acum stim si rezultatul votului. Ce facem cu el? Aici lucrurile se complica.

Noua majoritate formata in Senat, compusa din PSD, PC, PRM si inca 12 oameni furiosi pe Monica Macovei, spune ca e obligatoriu ca ministrul Justitiei sa fie demis pentru ca, desi Constitutia tace in ceea ce priveste efectele unei motiuni simple, regulamentul Senatului spune ca asemenea motiuni, odata adoptate, „sint obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte

persoane vizate“. Cu alte cuvinte, ei vor sa obtina efecte juridice concrete in urma unui gest pur politic, si pe deasupra si indeajuns de schizoid. Nu e cam mult?

Insa prevederea din regulamentul Senatului merita studiata mai cu atentie, pentru ca e produsul celor care nu prididesc sa ne anunte ca sint eminenti juristi. O norma juridica poate fi evaluata daca e buna sau proasta atunci cind e pusa sa lucreze in situatii extreme.

Preluam logica domnilor senatori – motiunile simple sint obligatorii pentru Guvern, ministri si toate persoanele vizate – si o asezam intr-o situatie extrema: o majoritate oarecare din Senat vrea intr-o alta dimineata ca premierul Tariceanu sa se tunda zero, Sulfina Barbu sa-si lase mustata, iar cetateanul Pandele sa-si vopseasca parul mov.

In acest sens, ei initiaza o motiune, o adopta si o publica in Monitorul Oficial. Pe baza exclusiv a regulamentului Senatului, premierul Tariceanu trebuie sa se rada in cap, Pandele sa-si caute vopsea mov, iar Sulfina… nu stiu, sa faca ea ceva, ca e obligatoriu.

In continuarea aceleiasi logici, putem constata ca, de fapt, intreaga tara se poate conduce prin motiuni votate in Senat, e suficient ca o majoritate sa o doreasca. S-ar zice ca ne aflam in plin arbitrar. Daca ne uitam insa in Constitutie si cautam paragraful care vorbeste despre regulamentele celor doua Camere, il gasim intr-un articol intitulat cit se poate de limpede: organizarea interna.

Fie si numai acest lucru ar trebui sa-i faca pe domnii senatori sa constate ca, daca vor ca o motiune simpla sa aiba efecte obligatorii, ar trebui ca aceasta reglementare sa fie stipulata intr-o norma de alta putere – Constitutie, lege -, dar nici intr-un caz in regulamentul de organizare interna.

In loc sa ia act de acest lucru simplu si sa actioneze prin propria vointa, domnii senatori se bulucesc pe doua carari la Curtea Constitutionala, adica in alt loc in care arbitrarul se manifesta in toata splendoarea sa.

A dovedit-o la ultima decizie: domnii judecatori au impresia ca demnitatea umana nu se poate masura in bani si nu ar fi suficient de bine aparata pe calea dreptului civil, drept pentru care au gasit de cuviinta sa reintroduca insulta si calomnia in Codul penal. Curtea Constitutionala este chemata parca prea des sa ne organizeze viata.

Or, avem si acolo destui iorgovani care deseori s-au dovedit repetenti la capitolul rigoare si au adoptat decizii pe baza de impresii, nu de reguli. Oare ce impresie au ei despre Monica Macovei?