Drumul de la un apartament comunist din Azuga, la Zurich. Sebastian Androne Nakanishi, românul care a făcut din drujba electrică un instrument al orchestrei simfonice

Are 32 de ani și locuiește în Elveția. Nu a avut o copilărie ușoară, de câteva ori a ajuns la spital din cauza epuizării. Acum, este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați compozitori români. Sebastian Androne Nakanishi este primul român desemnat compozitorul anului 2022 în cadrul International Classical Music Awards.

Într-un interviu la Radio România Actualități, el a povestit întâmplări din viața sa, care l-au dus pe drumul către succes. A început să studieze pianul de la 5 ani, iar de la 11 ani compunea deja mici bucăți muzicale. La 15 ani, a descoperit adevărata compoziție.

Orele de pian erau destul de rare pentru că nu ne permiteam financiar

”Am început să studiez pianul în privat, dar lecțiile erau destul de rare pentru că nu mi le puteam permite financiar. Eu am copilărit în Azuga, dar lecțiile de pian le făceam la Sinaia, pentru că nu era niciun profesor de pian în Azuga. La un moment dat am fost nevoit să le întrerup, dar asta nu m-a oprit să cânt și eu la orga mea, în fiecare zi dacă puteam.

În clasa a cincea, nu mai puteam alege oricum pianul, pentru că era destul de târziu – studierea vioarei și a pianului, ca orice instrument de coarde, se începe mai devreme și atunci aveam de ales dintre un instrument de suflat. Tatăl meu mi-a ales clarinetul. Eu mi-am dorit să compun de când am început să învăț să scriu note și profesorii mei de atunci au remarcat faptul că, spre deosebire de colegii mei, eu încropeam mici compoziții, aveau un sens muzical”, a povestit Sebastian Andone Nakanishi.

Lipsa de somn m-a adus de câteva ori la spital

”Nu este o amintire plăcută pentru ai mei că am ajuns la Urgențe. Când am intrat în clasa a cincea, eu nu stăpâneam la fel de bine pianul așa cum o făceau colegii mei care studiau acest instrument din clasa întâi. Și orice încercam să compun, îmi era greu să interpretez. Atunci când ai mei și-au putut permite un calculator, am putut să introduc notele în calculator și să mi le cânte în ce tempo voiam eu.

Și, evident, asta m-a făcut să nu mă opresc. Eram la liceu, studiam clarinetul, noaptea era singurul timp în care puteam să compun și, din păcate pentru ai mei și pentru sănătatea mea, am exagerat. Durerile de cap și lipsa de somn m-au adus la spital de câteva ori”, a mai spus Sebastian Andone Nakanishi.

Tanti Lenuța – gazda mea, mergea la ședințe în locul mamei

”De la 11 ani, am locuit în gazdă la Brașov. Mama a făcut niște eforturi finaciare fabuloase. Ea a stat cu mine câteva luni acolo, pentru că eu am fost foarte mămos. Când a trebuit să mă lase singur la un moment dat, gazda mea – tanti Lenuța, a fost cea care aproape m-a înfiat și a avut o grijă fabuloasă de mine.

Timp de opt ani, ne-a cerut o sumă infimă de bani, era extrem de mică pentru că altfel nu ne puteam permite. Îi plăcea de mine că învățam bine, mai venea și la ședința cu părinții atunci când mama nu putea să vină, a fost mai mult decât gazda mea” – a explicat compozitorul.

Îndrăgostit de muzică, dar și de o colegă de liceu

”Este pe jumătate japoneză, ne-am cunoscut la liceu. Prima oară când am văzut-o, am crezut că este venită din Asia, la noi, la studii. Am întrebat un coleg: ”Cine e chinezoaica aia?” Din păcate, nu eram atât de rafinat încât să întreb ”Cine e asiatica aceea?”. Mi-a spus că știe română, așa că m-am dus să vorbesc cu ea, chiar dacă eram mai timid decât își imagina cineva. I-am zis: ”Hai să discutăm despre muzică, altă idee nu am avut…”.

Ne-am împrietenit, dar la un moment dat am pus o pauză. Eu m-am logodit cu altcineva, ea cu altcineva și viața, întâmplător, ne-a readus împreună, fără să știm că ne-am despărțit de foștii noștri parteneri. M-am căsătorit cu Bianca Nakanishi, i-am luat și numele.

Sunt pasionat de astronomie și de lumea fizicii, iar acest lucru se reflectă și în muzica mea. Dar cel mai mult m-au ajutat oamenii pe care i-am întâlnit, niște mentori care au fost mai mult decât profesori, au fost nu doar modele profesionale, ci și modele de viață – cum ar fi Dan Dediu.

Ei au trecut de relația aceasta profesor-student și au mers mai departe și văzând potențialul, sfaturile dumnealor au depășit sfera academică și am putut să cresc nu doar ca profesionist, ci și ca om. O altă întâlnire a fost cu Aurel Stroe, unul dintre cei mai mari compozitori români, întâlnirile acestea sunt aproape cosmice.

Compozitorul anului 2022, la International Classical Music Awards 2022

”A fost o surpriză foarte mare când am aflat că am fost desemnat compozitorul anului, la International Classical Music Awards 2022. Încă nu am primit premiul, în aprilie se va întâmpla acest lucru. Eu sunt un perfectionist și lucrez cu machete audio pe care le fac să sune exact așa cum vreau.

Uneori, chiar dacă interpretarea a fost impecabilă din multe puncte de vedere, sunt mult prea atașat de viziunea mea inițială și la început am impresia că nimic nu merge bine. După concert, dar mai ales în timpul repetițiilor, discuțiile pe care le am cu interpreții și faptul că lor le-a plăcut, știind că sunt interpreți atât de mari, aduc o bucurie destul de greu de spus în cuvinte”, a afirmat Sebastian Androne Nakanishi.

Nu am vrut să plec din România, acum aș vrea să rămân definitiv în Elveția

”Inițial, nu am vrut să plec din țară, mi-am zis că lupt prin ceea ce pot ca să rămân aici. Dar am câștigat un concurs în Elveția și atât eu, cât și soția mea, am simțit ceva care ne-a legat foarte tare de această țară. În același timp, s-au ivit niște oportunități, am discutat cu niște profesori de la Conservatorul de aici și, pentru că mă atrăgea muzica de film încă de la început, am spus să încercăm.

La început a fost o chestie temporară, dar acum sperăm să ne stabilim definitiv aici. Nu cred că există țara ideală, sunt plusuri și minusuri, ne e dor de România foarte tare dar din punct de vedere artistic, dar mai ales al muzicii de film, aici este foarte bine, având în vedere că este o țară atât de mică” – a mai spus Sebastian Androne-Nakanishi.

Cum a introdus drujba electrică în concerte

”Am introdus drujba electrică printre instrumentele orchestrei simfonice. Întotdeauna mi-a fost teamă ca în muzica mea să recurg la o soluție care să fie în mod artificial aleasă, doar de dragul de a fi original.

Piesa respectivă se numește ”Tektonum”, inițial s-a numit ”Cosmogenia” și reflectă, cumvam nașterea Universului. Din dorința de a sugera sfârșitul umanității, am adus anumite elemente cum ar fi sunetul de radio, și drujba s-a numărat printre soluțiile pe care le-am găsit”, a adăugat compozitorul.