Drumul spre Moscova poate trece prin Chisinau (de Vasile Ernu)

In ultima mea vizita la Moscova, am incercat sa aflu de la amicii mei vechi si noi ce stiu ei despre Romania. Da, chiar asa, la Moscova nu stie nimeni nimic despre Romania. Romania in spatiul rusesc este aproape inexistenta. Cei din generatia mai in varsta repeta doua cuvinte: mebeli (mobila) si tomis (incaltaminte Tomis), iar cei tineri habar nu au de nimic.

Rusia este ignoranta la acest capitol si aici recunosti perspectiva imperiala de tip „noi si restul lumii” pe care o gasim astazi mai ales in SUA. Da, se mai retine o poveste haioasa din unul din bancurile cu Schtirletz (echivalentul sovietic al lui James

Bond) in care acesta a tras(-o) de(pe) zanavescu (oblon), iar Zanavescu era o spioana romanca. E un banc care se bazeaza pe un joc de cuvinte in care se presupune ca toate numele de familie romanesti se termina in escu si toata lumea stie acest lucru. Asa ca spioana romanca Zanavescu a devenit foarte faimoasa in URSS/Rusia si multi inca si-o mai amintesc.

(Adevarul este ca e o mare performanta si ar merita un text aparte, caci e cel mai cunoscut roman in acest spatiu.)

Ce se mai stie in Rusia despre Romania? Mai nimic. Insa se stiu foarte multe despre Republica Moldova, care indirect trimite informatii despre Romania. Paradoxal, la nivel informational in Rusia Romania este mediata de Republica Moldova, ne place sau nu ne place noua acest lucru. si nu vorbesc aici despre „marea politica” ce lipseste cu desavarsire la noi, ci despre nivelul mediu de informare.

Iar despre Moldova si moldoveni se stiu destul de multe. Moldova „face vin bun”, cu mare traditie la consumatorii rusi, cu toate ca vinul moldovenesc a trecut de curand printr-o grea perioada in relatia cu piata ruseasca.

De asemenea, se stie ca daca vrei sa construiesti sau sa faci reparatii in casa trebuie sa apelezi la muncitorii moldoveni, moldovanii sunt baieti docili, fac treaba buna, poti sa ai incredere in ei si nu-s foarte scumpi. In Moscova ii intalnesti destul de des si deseori auzi dulcele lor grai.

La Moscova este cunoscuta destul de bine problema Transnistriei, in care Rusia este implicata direct si, fireste, indirect prin faptul ca exista o problema teritoriala a Moldovei legata de Bolisaia Ruminia/Romania Mare.

Cel mai interesant e faptul ca limba, cultura romana/moldoveneasca sunt cunoscute prin intermediul trupelor O-zone, Zdob si Zdub si Gandul Matii. Au trecut si ei prin faza O-zone, ca tot mapamondul, de altfel. Povestea s-a stins deja, cu toate ca mai poti auzi uneori „Dragostia din tei”.

Gandul Matii este un soi de nasi (ai nostri) din Moldova, au fost in toate topurile rusesti, canta destul de mult si in rusa si ii poti vedea in diverse cluburi din Moscova. Toti stiu bine ca-s din „insorita Moldova”. À propos, Moldova este intotdeuna insorita pentru Rusia. Suna destul de haios sa auzi la Moscova: a tiperi budut peti (iar acum vor canta) Gandul Matii.

Va dati seama ca sintagma „gandul matii”, chiar daca e tradusa in rusa, suna aberant. Iar Zdob si Zdub sunt foarte faimosi. Nu exista festival important, club care se respecta sa nu-i aiba ca invitati pe baietii cu „bunica bate doba”. Ei sunt bine cotati si reusesc (singura trupa de la noi… care noi?) sa evolueze simultan pe trei scene: romaneasca, occidentala si ruseasca.

Iar piata ruseasca este pentru ei poate cea mai importanta, caci e o piata imensa si se castiga bine, de aceea fac si variante rusesti la piesele lor. Asa ca introducerea le este deja facuta. Pe piata de carte ruseasca nu se gaseste nimic din scriitorii romani, cu exceptia lui Ionescu, Eliade si Cioran (dar ei sunt vazuti mai degraba ca francezi). Pentru Cioran chiar exista o anumita patima.

Le place rusilor cum suna mai ales la un pahar de vodca. La stilul lor sado-masochist, stilul cioranian cade foarte bine. Le mai place cuvantul Transilvania.

Prietenul meu, care imi traduce cartea Nascut in URSS in ruseste, un bun cunoscator al spatiului rus, dar si al celui romanesc, m-a prezentat, intr-unul din textele oferite presei rusesti, ca pe un scriitor nascut in URSS, dar care e stabilit in Transilvania. De ce in Transilvania? – am intrebat eu nedumerit.

Pentru ca la Moscova suna foarte bine acest cuvant, chiar daca habar nu au ce e aia (mai e o paralela stranie intre Dracula/tepes si Ivan cel Groaznic) – mi-a explicat el. OK, am inteles eu tendinta de a ma marketiza cu orice pret, dar, totusi, le-am explicat eu, Transilvania este in Romania. Deductia a venit de la sine: „Aha, deci Dracula e roman”.