Dumitru Chisalita: Vanzarea gazelor din productia interna sub pretul pietii, pentru unii consumatori, ar putea aduce in urmatorii ani o noua ancheta

Au trecut doar câteva luni de când DIICOT a început urmărirea penală a persoanele care au aplicat o legislaţie specifică: Gaz ieftin pentru marii consumatori 2008-2010 şi din nou se creează premizele prin „efectul legii” a unor noi acuzaţii de aceeaşi natură, de data aceasta avându-se grijă ca eventuale acuzaţii să fie exclusive pentru angajaţii companiilor, scrie pe blogul sau Dumitru Chisalita, expert in domeniul gazelor naturale. Acesta face referire la Ordonanta de Urgenta aprobata recent de Guvern prin care este introdus un pret minim de 72 lei/MWh pentru gazele achizitionate pe piata libera de catre marii consumatori, precum InterAgro.

Pachetul pentru Energie prezentat în Camera Deputaţilor în data de 24 martie 2014, s-a concretizat în prima ședință de Guvern cu o Ordonanţă de Urgenţă, care modifică o anexă dintr-o altă Ordonanţă a Guvernului, aprobată în anul 2013, care stabilea supraimpozitarea preţurilor dereglementate ale gazelor din producţia internă cu 60%.

Schema care a fost aprobată prin OUG 13/2014 propusă pentru Pachetul pentru Energie începând cu 1 aprilie 2014, pe lângă suprataxarea prețului gazelor din producția internă pe piața reglementată, introduce o noua componentă pentru suprataxare: suprataxarea gazelor din producția internă vândute pe piața liberă.

Dumitru Chisalita considera ca această suprataxare a fost aplicată de unele firme producătoare și în trecut, dar ea nu era conform legii, doarece OG 7/2013 făcea referire exclusivă la „preţul gazelor naturale din producţia internă destinate revânzării consumatorilor casnici / noncasnici […] pentru piața reglementată de gaze naturale”. Probabil firmele au preferat să plătească această suprataxă și să evite orice discuție cu autoritățile.

OUG aprobată de Guvernul României în martie 2014, introduce o noţiune nouă, pentru piața liberă se stabileşte „un preţ mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă”. Acest preţ se stabileşte ca având valoare minimă egală cu valoarea de tranzacţionare a gazelor în trimestrul I 2014, respectiv de 72 lei/MWh. Indirect, se sugerează că în trimestrul II 2014 consumatorii vor putea achiţiona gaze din producţia internă la un preţ cuprins în jurul acestei valori, mai spune Dumitru Chisalita.

Pachetul pentru Energie prevede păstrarea Calendarului de dereglementare a preţului la gaze.

Scopul Calendarului de dereglementare a preţului este tocmai protejarea unor categorii de consumatori de preţul pieţii şi acordarea timpului necesar să se pregătească pentru o piaţă liberă, inclusiv cu un preţ mai mare.

Păstrarea Calendarului de dereglemenare a preţului, determină recunoaşterea că preţul pieţii este cel care se va stabili odată cu ultima etapă de dereglementare a preţului pentru clienţii non casnici, adică 119 lei/MWh. Autorităţile, prin păstrarea Calendarului acceptă că în trimestrul II 2014 preţul din calendar folosit pentru consumatorii non-casnici (89,4 lei/MWh) este unul inferior preţului pieţii. În această situaţie, în mod logic, preţul de la care ar trebui să plece o companie producătoare de gaz în vederea tranzacţionării pe o piaţă liberă (cu sau fără obligaţia de a tranzacţiona pe bursă), este de 119 lei/MWh (preţ considerat inclusiv de autorităţi ca fiind preţul pieţii, amânat a se aplica pentru unele categorii de consumatori) şi care să sufere modificări în sus sau jos în funcţie de interacţiunea dintre cerere şi ofertă. Astfel, singurul preţ de referinţă pe piaţa de gaze, este cel care a fost stabilit ca fiind preţul pieţii şi spre care autorităţile tind prin Calendarul de dereglementare a preţului la gaze.

În situaţia în care autorităţile recunosc că preţul pieţii nu este apropiat de valoarea de la finele Calendarului de dereglementare a preţului (119 lei/MWh), este de datoria acestora să intervină şi să modifice acest calendar pentru a nu impune preţuri superioare unor categorii de consumatori.

O companie producătoare de gaz (indiferent de forma de proprietate), teoretic nu poate să înceapă negocierea de la valoarea „sugerată” în texul unei legi (exemplu 72 lei/MWh), deoarece ar fi o vânzare deliberată sub valoarea pieţii. Astfel, o vânzare a gazelor la un preţ apropiat de 72 lei/MWh şi nu o valoare apropiată de preţul pieţii (care astăzi conform Calendarului, în lipsa oricărui alt preţ stabilit pe piaţă în mod transparent şi urmare a interacţiunii dintre cerere şi ofertă, este cel de la finele Calendarului de dereglementare a preţului), poate aduce prejudicii companiei şi implicit statului.

„Pachetul pentru Energie” promovat de autorităţi în anul 2008, cu scopul de a ajuta industria, a determinat 4 ani mai târziu deschiderea unui dosar în care cei care au „promovat pachetul”, dar şi cei care l-au aplicat, au fost învinuiţi că măsurile luate au diminuat veniturilor către bugetul de stat sub formă de dividende şi TVA. De remarcat că diferenţa între cele două proiecte este substanţială. Dacă pachetul din anul 2008 era iniţiat de autorităţi, ceea ce a şi determinat implicarea acestora în anchetă, prezentul pachet determină responsabilitatea exclusivă şi individuală a persoanelor din companii care vor lua aceste decizii, OUG 13/2014 stabilind doar că: „preţul mediu ponderat al gazelor naturale din producţia internă corespunzătoare cantităţilor comercializate pe piaţa concurenţială pentru consumatorii noncasnici, nu va fi mai mic de 72 lei/MWh”. Alegerea acestui preţ, ca fiind preţul de vânzare într-un contract pe piaţa liberă, va fi decizia exclusivă a reprezentanţilor companiei, fiind singurii răspunzători pentru diminuarea veniturilor la bugetul de stat.

Vânzarea gazelor din producţia internă sub preţul pieţii, pentru unii consumatori, ar putea aduce în următorii ani o nouă anchetă, sub aceleaşi acuzaţii ca la precedentele „ajutoare” acordate consumatorilor.

„Refuzul”, pe care-l găsesc justificat în condiţile OUG 13/2014, al vânzării gazelor din producţia internă, de la 1 aprilie 2014, la un preţ de 72 lei/MWh, ar putea să zădărnicească scopul pentru care a fost adoptat Pachetul pentru Energie: păstrarea preţului gazelor naturale din trimestrul I 2014 pentru consumatorii industriali; liberalizarea completă a pieţei gazelor naturale pentru segmentul non-casnic prin trecerea acestora de bună voie în piaţa liberă, limitarea exporturilor de gaze din România etc.

Ameninţările directe şi indirecte lansate către angajaţii unor companii, chiar dacă sunt făcute cu bună intenţie, exced cadru legal şi moral, şi nu pot să înlocuiască reformele structurale, conceptuale şi comportamentale, de care România are nevoie de 14 ani (dacă vorbim de piaţa liberă de gaze).

Politicieni sau tehnocraţi, dorinţa de a fi la putere, nu justifică această abordare.