„După ani, am realizat că cel la mormântul căruia aprindeam lumânări și căruia îi duceam flori… e TATĂL meu”. După moartea lui Iliescu, fiica unui martir al Revoluției își spune povestea

Ion Iliescu este înmormântat joi cu onoruri militare. În urma sa rămân multe întrebări fără răspuns și dramele copiilor rămași orfani la Revoluție. Publicăm astăzi mărturia unui „urmaș”, un copil care avea abia un an și jumătate când și-a pierdut tatăl luptând pentru libertate. O poveste despre drama unei familii pentru care destinul s-a schimbat brusc pe 21 decembrie ’89, despre o copilărie aflată între pierderea figurii paterne și suferința celor rămași în urmă, scrie site-ul Totul despre Mame.

După publicarea articolului pe site-ul TDM „A fost bun Ion Iliescu? Ce-i răspunzi copilului când te întreabă asta”, Cosmina Merca, fiica unui erou-martir din Cluj-Napoca, a scris un comentariu dureros: „I-am spus (copilului – n.r.) demult, că Iliescu e unul dintre cei responsabili de moartea bunicului ei, care, din păcate, niciodată nu a plătit pentru crimele sale. Când eu aveam un an, tatăl meu a murit în Revoluție și toată viața mea am așteptat să se facă dreptate pentru el și cei peste 1.140 de Eroi Martiri din Revoluție. Dreptate care nu a venit niciodată… călăii de atunci încep să „plece” pe rând, după ce au trăit zeci de ani, bine mersi, pe banii statului. Dar justiția divină e acolo pentru toți!”.

Publicația a căutat-o pe Cosmina Merca, ca să-i afle povestea. Avea doar un an și patru luni la Revoluție, când i-a murit tatăl. Acum, la peste trei decenii distanță de acele momente, TDM îi publică integral mărturia, exact așa cum ne-a fost relatată. „Nici nu știu ce aș putea să vă povestesc exact… Dacă m-aș apuca să spun pe bune toate urmările, s-ar putea scrie o carte…”, își începe Cosmina Merca destăinuirea și ne povestește cele câteva amintiri păstrate cu sfințenie (mai mult din poveștile mamei și ale surorii sale) despre tatăl său: Erou Aurel Merca.

„Avea 33 de ani și era anticomunist 100%”

„Auzind la Europa Liberă de cele întâmplate la Timișoara tatăl meu, Aurel Merca, i-a spus mamei mele ca dacă va începe revolta și la Cluj, el va ieși în stradă. Din spusele mamei, el era sătul de vremurile pe care le trăiau și de neajunsuri. Avea 33 de ani și era anticomunist 100%. Mama mea, bineînțeles i-a spus să se liniștească, să stea cuminte, căci are doi copii de crescut. Eu aveam la momentul respectiv 1 an și 4 luni, iar sora mea, 7.

Însă, pe 21 Decembrie, el s-a ținut de cuvânt: imediat ce s-a dat zvonul în oraș că armata e pe străzi, a plecat de la lucru direct spre Centru – zona în care, ulterior, a și fost ucis. În după masa zilei de 21 decembrie, el și alți Eroi au fost uciși în fața la Continental în Cluj-Napoca. L-au împușcat undeva în zona subrațului, glonțul ajungând până în zona inimii. Mama mea l-a așteptat… dar, din păcate, nu a mai venit acasă. Abia a doua zi a aflat ca el se afla la morgă.

„După ani, am realizat că cel la mormântul căruia aprindeam lumânări și căruia îi duceam flori… e TATĂL meu”

Au urmat zile și ani grei pentru familia noastră. Mama – o văduvă tânără (avea doar 29 de ani), eu foarte mică, iar sora mea, care era mai mare, și nu înțelegea exact de ce tata nu se mai întoarce acasă. Mama căzuse într-o depresie urâtă și ani de zile am avut, toate trei, foarte mult de suferit din cauza asta.

Au fost mulți ani în care stăteam nopțile împreună cu sora mea, și o auzeam pe mama cum plânge și îl cheamă. Mi-au trebuit ani întregi să îmi dau seama ce se petrece în jurul meu, de ce an de an, în data de 21 decembrie, mama ne ducea în Cimitirul Eroilor; să înțeleg de ce se adunau acolo atâția oameni: civili, soldați, preoți, funcționari ai statului. Nu înțelegeam de ce acei oameni se uitau la noi cu așa o milă… După ani, am realizat că cel la mormântul căruia aprindeam lumânări și căruia îi duceam flori… e TATĂL meu.

Citește continuarea pe site-ul Totul despre Mame.