Economia cere un tuning

La viteze mari, de peste 160 de kilometri pe ora, cele mai multe masini au tendinta sa se ridice de la sol.

Fenomenul e cunoscut si are o explicatie aviatica: forma aerodinamica a vehiculului dezvolta, ca si aripa avionului, o forta portanta. Impotriva ei exista cateva solutii, intre care cea mai detestata este sa mergi mai incet. Iar cea mai iubita de o anumita parte a publicului este sa-ti pui eleron. Stiti despre ce e vorba – obiectul acela care seamana cu o aripa si se monteaza pe portbagaj.

Acesta e, de obicei, primul pas in tuning. Urmeaza firesc procesorul care creste puterea motorului, jentile mari cat roata carului, spoilerele din fata, farurile cu xenon si cele doua beculete albastre montate in radiator, doar-doar te confunda cineva cu masina de escorta a presedintelui.

Adaugati difuzorul de basi, care umple portbagajul si geamurile negre (prin care nu esti vazut, dar nici nu vezi), si aveti masina ideala pentru romanul fara familie, necazuri, griji si treaba la serviciu.

Tuningul nu e doar o chestiune de eficienta deci, ci si una de mandrie. E de presupus ca o masina aranjata de un tuner atrage mai multe priviri si se soldeaza cu mai multe numere de telefon in agenda decat aceea lasata cum a vandut-o fabricantul. Una peste alta, investitia in tuning poate fi mai rentabila decat cea in parfumuri si flori….

Chiar daca suna bizar, tuningul pentru economie are cam aceleasi functii. Numai ca in locul baietilor smecheri, care-si aranjeaza masina ca sa placa fetelor la Neptun, avem sefi de state care vor sa se dea mari cu economia tarii lor, la Davos. Sau chiar acasa, cand mai trece vreun sef de multinationala si il inviti la o cafea si-un grafic cu datele cresterii exporturilor pe ultimul an, sa zicem.

Ei bine, daca in cazul masinilor trebuie sa strangi din dinti ca sa-ti iei jentile de aliaj, in materie de economie trebuie sa tai din bugetul national. Adica din protectie sociala, sanatate, invatamant, cultura… Pentru ce? Pentru ca sa-i lasi pe capitalisti sa faca anul acesta un profit cu X la suta mai mare decat anul trecut.

E foarte simplu si oarecum imoral in acelasi timp, pentru cea mai mare parte a populatiei. In plus, aceasta ecuatie nici nu poate fi explicata in public. Nici un politician care tine la viitorul lui n-are sa fie atat de sincer. Toti vor incerca sa ne momeasca cu asa-zise solutii inteligente, prin care facem si protectie sociala si in acelasi timp dam drumul la business…

Adevarul e insa simplu: banii pentru ajutorul de stat vin de la buget. Unde se varsa taxele platite de patronii corecti. Ca sa-i ajutam in afaceri, trebuie sa le luam mai putini bani.

De ce-am face asta? se intreaba firesc cei care risca sa nu mai primeasca nimic in manuta intinsa voiniceste… Simplu: pentru ca banii lasati la patron creeaza locuri de munca, in vreme ce aceia aruncati cu prastia multimii aduc cateodata voturi si-n rest consum de produse din import, adica datorii.

Sigur, lucrurile sunt mai complicate putin. Negrul nu e chiar negru, si albul e si el patat un pic. Patronii isi iau, orisicat, masini scumpe de afara, in vreme ce si omul necajit consuma o rosie, un cartof, o saiba din ograda altuia, ocazie cu care PIB-ul mai tremura un pic in sus… Problema, ca si in cazul tuningului, e insa look-ul.

O economie cu taxe mici nu numai ca merge mai repede, dar atrage privirile. Iar investitorii straini sunt exact ca fetele usoare: vor sa traiasca momentul. Momentul in care fac bani, fara sa fie nevoie sa dea prea mult din ei si altora…

Pentru asta chiar si un tuning usor ar putea sa dea rezultate. Scaderea impozitului pe profit, de exemplu, ar fi chiar echivalentul jentilor de aliaj stralucitoare. Fara de care chiar ca nu mai poti sa iesi pe strada. Strada aceea a Zidului, de-i mai spune si Wall Street.