Economia din statistici și economia din bonul de cumpărături
La știri, avem creștere economică, iar inflația dă semne că va încetini. Numai că, la supermarket, totalul cheltuielilor de pe bon continuă să ne surprindă. Între cele două experiențe pare să existe o contradicție: dacă economia arată mai bine în statistici, de ce cumpărăturile par tot mai greu de plătit? Explicația începe cu trei lucruri pe care le confundăm adesea: ritmul scumpirilor, nivelul prețurilor și puterea de cumpărare.
Un exemplu ipotetic: Un coș care costa 100 de lei ajunge la 120 de lei după o scumpire de 20%. Dacă în perioada următoare se mai scumpește cu „doar” 5%, același coș va costa 126 de lei. Ritmul scumpirii a coborât considerabil, însă cumpărătorul tot plătește cu 26% mai mult decât la început.
De aceea, vestea că inflația scade poate fi corectă și totuși insuficientă pentru cineva care își amintește cât cumpăra cu aceeași bancnotă în 2019. Statistica măsoară ritmul unei schimbări; memoria păstrează și distanța acumulată.
Statistica descrie o experiență colectivă. Bonul și extrasul de cont spun povestea unei anumite gospodării. Pentru a înțelege cum trăim, avem nevoie de ambele perspective.
Nicio familie nu cumpără exact „coșul mediu”
Inflația se calculează urmărind prețurile unui coș de bunuri și servicii, în care fiecare categorie are o pondere în funcție de importanța sa în cheltuielile de consum. Alimentele, energia, transportul sau serviciile contribuie astfel diferit la rezultatul final. Media este utilă pentru a urmări economia, dar nu reproduce bugetul fiecărei familii. Eurostat
O familie cu doi copii, care plătește chirie și cumpără frecvent alimente, are alte cheltuieli decât un cuplu care locuiește în propria casă. Un navetist resimte imediat scumpirea carburanților. Pentru cineva care merge pe jos la serviciu, aceeași modificare are un efect direct mult mai mic.
Contează, așadar, unde se concentrează scumpirile. Dacă produsele care ocupă o parte mare din bugetul tău se scumpesc peste medie, și inflația pe care o resimți poate depăși indicatorul general. Banca Centrală Europeană explică această diferență prin ideea de inflație „personală”, determinată de structura propriilor cumpărături. BCE
Mai există și adaptarea: alegem produse mai ieftine, renunțăm la unele cumpărături sau amânăm înlocuirea unui aparat. Un total asemănător pe bon poate ascunde un coș mai mic ori diferit. Cheltuiala ținută sub control nu înseamnă automat că nivelul de trai a rămas același.
Cu ce moment comparăm prețurile de astăzi?
Comparația cu luna trecută ne arată mișcarea recentă a prețurilor. Comparația cu aceeași lună a anului trecut descrie evoluția anuală. Iar comparația cu perioada de dinaintea pandemiei răspunde unei întrebări care apare firesc în gospodării: cât de mult s-a schimbat costul vieții față de un reper familiar?
Aceste comparații pot produce impresii foarte diferite, fără să se contrazică. O inflație mai mică, dar încă pozitivă, înseamnă că prețurile cresc mai lent, nu că revin la nivelurile anterioare. BCE
Veniturile decid cât ne permitem efectiv
Prețurile spun doar o parte a poveștii. Puterea de cumpărare depinde și de evoluția veniturilor: dacă acestea cresc mai lent decât prețurile, ne permitem mai puține bunuri și servicii, chiar dacă încasăm mai mulți ban. Banca Națională a Austriei — Inflația.
Să presupunem că venitul net al unei familii crește cu 10%, iar costul aceluiași coș de consum crește cu 15%. Familia are mai mulți lei, dar își permite mai puține lucruri. Calculată prin raportarea celor două creșteri, pierderea puterii de cumpărare este de aproximativ 4,3%. Exemplul este ipotetic, însă distincția este esențială: un venit mai mare în lei nu garantează un trai mai bun.
Și aici, media poate ascunde diferențe. Creșterea salariului mediu nu reprezintă automat o majorare pentru fiecare angajat. Pentru bugetul concret contează veniturile întregii gospodării și cheltuielile pe care aceasta trebuie să le acopere.
Economia devine mai ușor de înțeles când punem alături indicatorul general, propriul coș și venitul disponibil, comparate pe aceeași perioadă. Atunci putem vedea dacă scumpirile doar au încetinit sau dacă, într-adevăr, ne permitem mai mult.