Efectul Ivanov (de Traian Ungureanu)

Marti, cind Condoleezza Rice sosea la Bucuresti, marea calomnie traia pe picior mare. Presa occidentala isi asfixia cititorii cu noi detalii asupra nelegiuirilor americane.

Comentatori locali incuviintau, oftind, noua isprava a lui Basescu, dar aminteau, cu un aer intelept, ca mama noastra adoptiva se cade sa fie Uniunea Europeana. Tratatul militar americano-roman se rostogolea, minat, in aparenta, de inca una dintre fixatiile semidocte ale lui Basescu, presedintele cu gindire externa de terasa. Romania se inhaita cu marele bataus global.

Apoi, dupa mai putin de 24 de ore, a vorbit Serghei Ivanov, ministrul rus al Apararii. Ivanov s-a vaitat de aparitia americanilor in zona si s-a intrebat daca acordul americano-roman nu incalca prevederile Tratatului asupra Fortelor Conventionale in Europa (peste care Rusia tropaie, din dosul bazelor sale militare, bine mersi in Moldova si Georgia).

Ivanov avea de descarcat o iritare monumentala. Aranjamentul strategic rusesc in zona e tandari. Urzeala de presiuni economice, politice si morale, sustinuta de ponderea militara de la frontiera de est a Europei, se clatina.

Si totusi, lumina vine, in continuare, de la Rasarit! Caci declaratiile lui Ivanov au lamurit doua chestiuni aprig rastalmacite: miza reala a acordului americano-roman si menirea campaniei globale pe tema „inchisorilor secrete CIA”.

Mai intii miza: aparitia iminenta a americanilor in Dobrogea echilibreaza raportul de forte pe flancul european estic. Americanii ajung intr-o zona dominata, pina acum, categoric de instalatii si efective militare rusesti. Aici, da, avem in fata consecintele finale ale incalzirii globale. O banchiza enorma s-a desprins, in 1989, din calota sovietica.

Treptat, spatiul astfel decupat a inceput sa se umple de continut nou. Republicile baltice, Polonia, Romania si, posibil, Bulgaria, state din prima linie, au decuplat de la functia istorica de bune conducatoare de strategie si sistem social rusesc. Acordul americano-roman a incoronat acest proces.

Rusia face constatarea unui esec dur, exact in momentul in care credea ca a refacut un tesut european favorabil, inlesnit de impotenta militara poverbiala si de nevoia de gaze insatiabila a UE.

Represaliile au venit rapid. Balticii au fost si sint supusi unui concert de presiuni economice si farse propagandistice. Polonia si Romania s-au trezit inconjurate de un scandal planetar: problema inchisorilor secrete – a doua tema de pe care Ivanov a tras, intr-un moment de iritare, valul.

In rezumat, campania „anti-inchisori” suna astfel: americanii isi fac de cap prin subsoluri de baze militare puse la dispozitie de slugoii lor recenti, Romania si Polonia. Acestea sint singurele tari ale caror nume au fost rostite si expuse oprobriului mondial. Coincidenta! Acestea sint cele doua tari care au dat peste cap calculele strategice ale Rusiei.

Campionii occidentali ai acestei campanii mediatice au, desigur, impresia ca isi dovedesc astfel admirabila vocatie etica. Foarte frumos. Ce pot afla ei acum, dupa declaratiile lui Ivanov, e ca au slujit, din nou, de minune, nevoilor propagandistice ale Rusiei. Situatia nu e noua.

Ea repeta campaniile de dezinformare ale anilor ’60 („Jos labele de pe Cuba!” – caci vrem s-o umplem de rachete nucleare) si anilor ’80 („Nu rachetelor nucleare!” – cu exceptia celor rusesti).

In toate aceste situatii, campaniile s-au hranit generos din acel amestec de naivitate, prostie si mania impotrivirii in care se marineaza cortexul militant occidental. Rusia a contat pe milioanele de „idioti utili”, iar acestia si-au facut entuziast datoria, dupa patentul preconizat, cindva, de Lenin.

Calomnia, care a domnit, un timp, la Bucuresti, a sucombat, in lesa lui Ivanov. Apropierea de Statele Unite nu e un capriciu, ci o mutare istorica rationala. Nimic nu ne poate schimba pozitia pe harta si nimeni nu va reusi sa desurubeze oligarhia noastra de extractie comunista.

Amindoua silesc la proximitatea cu Rusia geografica si morala, desi e de retinut ca boierimea noastra pro-otomana a tradat, in cele din urma, Poarta. Acordul cu Statele Unite e prima forma de manifestare a unei forte care impinge spre alta orbita: reoccidentalizarea tirzie a unui stat extenuat de o experienta impusa.