Elogiu unui tablagiu din Vaslui (de Mircea Marian)
Mircea Marian: „Inceputul este banal. La Cantaresti, in Vaslui, un politist a oprit o masina care circula cu 75 de kilometri pe ora.”
Soferul, un smecheras care a stat la puscarie in Polonia si a fost repatriat de patru ori din Ungaria si Belgia, a injurat, l-a amenintat pe agent ca, daca nu se da deoparte, il calca cu masina si apoi a demarat in tromba. Pana aici, o scena obisnuita din viata unui tablagiu de la Circulatie. Numai ca moldoveanul din aceasta poveste s-a enervat, a scos pistolul aflat in dotarea Politiei Romane si a tras. Unul dintre gloante a trecut milimetric pe langa capul fugarului. Imi pare rau ca nu l-a nimerit. Macar sa-l fi lasat fara o ureche. Pentru ca, o recunosc sincer, sunt plin de frustrarile celui care pur si simplu nu mai are curaj sa se urce la volan de teama ca, intr-o buna zi, vreun sofer isteric va scoate bata de baseball si ma va lasa lat in mijlocul soselei.
Acum cateva luni, unul s-a tinut dupa mine vreun sfert de ora doar pentru a ma injura – imi exercitasem drepturile pe un drum pe care eu aveam prioritate, iar el, desi avea o masina de teren de vreo 30.000 de euro, a fost nevoit sa ma lase sa trec. Il inteleg si pe politistul din Vaslui. Sunt convins ca ar fi vrut sa vada explodand ca un pepene capul nenorocitului care a vrut sa-l calce. In fiecare zi, el si colegii sai sunt umiliti de mafiotii locali, care au bani sa-si cumpere masini puternice. De politicieni si de odraslele lor, care au pile la conducerea ministerului. Tipii acestia, dupa ce te omoara sau te schilodesc pe viata, isi angajeaza un avocat puternic, iar in cateva luni au scapat din nou pe sosele.
„Am eu grija de politistii astia care se ocupa de familia mea“, a spus Silviu Prigoana, dupa ce fiul sau, Honorius, a fost prins conducand, desi avea carnetul suspendat. Astfel de amenintari nu sunt vorbe goale, atunci cand sunt formulate de oameni atat de puternici. Pot confirma acest lucru politistii din Arges care si-au permis sa sanctioneze o judecatoare. Prin tot felul de smecherii juridice, femeia a reusit sa scape, desi primele analize indicau ca ar fi fost beata crita. Dar, in final, judecatoarea a fost cea care i-a tarat in judecata pe agentii de circulatie. Ce poate intelege un amarat de agent din Vaslui din toate aceste intamplari? Ca singurul mod in care poti sa faci dreptate pe soselele din aceasta tara este sa pui mana pe pistol si sa tintesti cat mai bine. Trebuie insa sa facem o dihotomie intre agentul din strada si chestorii care stau in birouri si trag sforile.
Acestia sunt cei care colecteaza beneficiile accidentelor musamalizate sau ale carnetelor distribuite celor care nici macar nu trec prin sala de examen. Seful serviciului de permise Arges, aflat in arest, a putut plati fara probleme cautiunea de 25.000 de lei. Crede cineva ca ceea ce s-a intamplat la Politia Rutiera din acest judet nu se repeta, eventual la o scara mai mica, si in alte regiuni? Dar va merge procesul din Arges pana la capat? Pentru ca sunt cateva mii de persoane suspectate ca au dat mita pentru a primi un carnet de sofer, inclusiv actualul primar al sectorului 4. Mituitorii vor fi si ei pedepsiti, asa cum prevede legea? Nu, nu cred.
Una dintre solutii pentru ca Politia Rutiera sa functioneze ar fi fost ca aceasta structura sa treaca in subordinea autoritatilor locale. O data la patru ani, primarul ar fi raspuns in fata alegatorilor si pentru modul in care a stiut sa gestioneze traficul din localitate. Edilii nu ar mai fi obligati sa se milogeasca la ministrul de interne pentru a le imprumuta agenti care sa fluidizeze circulatia. Dar nici unul dintre politicienii care au detinut conducerea politiei nu a vrut sa dea din mana acest puternic factor de influenta. Iar in loc de concluzie, iata o poveste adevarata: acum cativa ani, ii relatam unuia dintre ministrii de la interne – cu care aveam o relatie amicala, dar corecta, credeam eu, in naivitatea mea – despre umilintele indurate de bucuresteni la sectiile de accidente usoare si la inmatriculari.
Personajul se uita la mine usor iritat si nedumerit, dar eu, pe cat de entuziast, pe atat de stupid, nu conteneam sa-i explic cat de popular ar deveni daca i-ar ajuta pe bucuresteni. A doua zi, ma suna un prieten din presa, care se ocupa de activitatea politiei, si ma intreaba: „Mircea, in cazierul tau nu sunt decat doua accidente usoare si doua amenzi pentru depasirea vitezei? N-ai si tu un accident serios, cu morti sau raniti, nu te-a prins nimeni conducand beat?“. Uluit si usor speriat, il intreb ce se intampla. „M-a sunat si pe mine unul dintre sefii politiei si mi-a spus ca a primit ordin sa te ajute si sa-ti rezolve toate problemele!“. Nu a fost nevoie sa mai intreb cine a dat ordin ca eu personal sa fiu „ajutat“ si cum urma sa se intample acest lucru.
INTERVIURILE HotNews.ro