Emascularea DNA (de Mircia Marian)
PSD si PNL se pregatesc ca, in numele democratiei, sa-i dea pe procurorii de la DNA pe mana uneia din cele mai dubioase si coruptibile institutii din Romania: Consiliul Superior al Magistraturii.
Acesta ar insemna, de fapt, sfarsitul anchetelor care-i vizeaza pe inaltii demnitari romani si reintoarcerea in epoca de trista amintire in care Parchetul National Anticoruptie era condus de Ioan Amarie. CSM, care si-a facut un renume international din faptul ca ii protejeaza pe judecatorii si procurorii corupti, ar avea grija ca personaje incomode precum Daniel Morar si adjunctii sai sa dispara din DNA. Politicienii care vor sa scape de actualii conducatori ai procurorilor anticoruptie ar ramane cu mainile curate.
Teoretic, liberalii si social-democratii se lupta pentru o idee generoasa: vor sa depolitizeze lupta anticoruptie, sa ia atributia propunerii sefului DNA din mana ministrului justitiei – care este numit de partide – si sa o dea magistratilor. Problema este: cat de multa incredere putem avea in CSM? Dupa parerea mea, aceasta institutie a ajuns sa fie, pentru magistrati, ceea ce a devenit parlamentul in cazurile Nastase si Mitrea: o pavaza pentru o anumita categorie de cetateni care, prin diferite forme de imunitate, reusesc sa fie deasupra legii. Raportul Comisiei Europene arata de ce „standardele etice“ ale magistratilor reprezinta un motiv de ingrijorare: sanctiunile disciplinare impuse de CSM sunt „minore“.
De ce ar trebui ca atributia propunerii procurorului-sef al DNA sa ramana in mainile unui politician precum ministrul justitiei? Fiindca acesta raspunde, fie si indirect, in fata electoratului, ceea ce nu este cazul magistratilor – o casta relativ inchisa, unde criteriile de selectie si de promovare sunt extrem de discutabile. Ministrul justitiei, Catalin Predoiu, pare a fi o alternativa preferabila celor din CSM, in special daca ne uitam la faptul ca aceasta institutie este condusa in prezent de Lidia Barbulescu, creatia fostului ministru Rodica Stanoiu. Cariera doamnei Barbulescu este imaginea exacta a ceea ce se intampla in corpul magistratilor romani.
Uitati-va insa la chinurile prin care trece bietul Catalin Predoiu: omul pur si simplu moare de frica sa ia o decizie. Partidul il preseaza sa-i faca vant lui Morar si il momeste cu un post de parlamentar, daca isi indeplineste misiunea de calau. De cealalta parte sunt cei de la Bruxelles, care il tin in brate pe actualul sef al DNA, si o parte a opiniei publice, care l-ar acuza pe Predoiu ca a inmormantat lupta cu coruptia. Omul vrea sa plece din minister fara sa supere pe nimeni – ceea ce inseamna sa nu faca nimic, ceea ce a reusit pana acum. In consecinta, ministrul Predoiu pare decis sa paseze problema lui Morar fie celor de la CSM, fie procurorului general.
Nimic nu-l poate impiedica pe Predoiu sa fie un las si sa nu propuna pe nimeni pentru conducerea DNA. Timp de sase luni, institutia ar putea fi condusa prin delegare. Mesajul transmis procurorilor anticoruptie este: fiti cuminti, nu ne deranjati campania electorala cu anchetele voastre, vom vedea cine va fi la putere din 2009, dupa care va veni si randul vostru.