Episcopul Reinhart Guib: Constatam un aflux la slujbe si in biserici ca niciodata. Construim camine pentru batrani, intretinem gradinite si scoli

In 2017 se implinesc 500 de ani de la realizarea Reformei protestante de catre Martin Luther. Biserica evanghelica luterana din intreaga lume marcheaza acest jubileu cu numeroase manifestari religioase si culturale. Si la intalnirea sasilor de la Sibiu, „Anul Luther 2017“ va fi celebrat. „Datoram Reformei identitatea noastra“, spune Reinhart Guib, episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Romania, intr-un scurt interviu cu DW.

DW: Domnule episcop, care este importanta Reformei pentru sasii din Transilvania?

Episcopul Guib: Pentru sasii din Transilvania, Reforma a constituit cel mai important pas in istorie, care a dus la intemeierea comunitatii ca popor si biserica, o comunitate care dainuie si azi dincolo de granite, in Europa comuna. Datoram Reformei identitatea noastra, adica limba materna comuna, educatia si invatamantul, bogata traditie a muzicii bisericesti, diaconia, participarea enoriasilor la luarea deciziilor, credinta in bunul Dumnezeu fara niciun fel de constrangere, binecuvantarea, disponibilitatea de a purta dialogul despre viata si credinta cu cei de alta parere sau credinta.

DW: „Biserica nu emigreaza“, spuneau predecesorii dvs., atat in vremurile grele ale dictaturii comuniste cat si mai ales dupa caderea acesteia, cand a inceput exodul masiv al sasilor din Transilvania. Cum vedeti viitorul bisericii dvs. astazi? Mai exista un viitor? Sau misiunea bisericii consta doar in administrarea si arhivarea mostenirii, inainte de sfarsitul unei istorii de secole a sasilor in Transilvania (inaintea acelui „exitus letalis“, cum s-ar spune)?

Episcopul Guib: Biserica este pretutindeni acolo unde exista oameni credinciosi. Acest lucru e valabil atat pentru Transilvania si Romania cat si pentru Germania. Biserica Evanghelica C.A. din Romania, care este si azi biserica sasilor transilvaneni, dar nu numai, are un viitor intru Domnul, dar si un viitor istoric. Este adevarat, o parte din traditii s-a pierdut, au disparut sate si comunitati. Nu putem inchide ochii in fata acestor realitati. Sub motto-ul „Prin credinta spre o viata in comunitate“ am incetat de mult sa ne plangem de fenomenul exodului, l-am depasit si ne concentram pe viitor: Deschidem portile bisericilor noastre si constatam un aflux la slujbe si in biserici ca niciodata.

Ne implicam in activitati diaconice, construim camine pentru batrani si centre diaconice. Sustinem invatamantul german si evanghelic si intretinem gradinite si scoli. Formam personal care preia functii de raspundere, fie ca angajati, fie ca voluntari, in comunele noastre. Se formeaza noi comunitati viabile din micile comunitati satesti si orasenesti. Avem o functie de punte de legatura intre biserici in plan ecumenic. Dezvoltam cooperarea si parteneriatul cu organizatiile sasilor transilvaneni din tara si din strainatate, mai ales cu partenerii germani, la toate nivelele, mai intens ca oricand. Integram credinciosi evanghelici din Germania sau din alte tari in comunitatile noastre.

Restauram si conservam bisericilie fortificate si le facem accesibile pentru public, intr-o masura mai mare ca oricand. Ne implicam in marile teme sociale, prin vorbe si prin fapte, cu luari de pozitie si proteste, impotriva poluarii mediului, impotriva coruptiei, pentru oamenii nevoiasi. Sprijinim refugiatii ajunsi la noi in tara. Si cu toate acestea mai raman multe lucruri de facut. De aceea pledam pentru integrare, pentru reintoarcerea sau venirea in Transilvania si Romania. Astfel, in ultimii doi ani s-au stabilit aproape 1.000 de oameni la noi. In concluzie: Se mai poate afirma ca ne ocupam doar de administrarea si arhivarea mostenirii sasilor?