Erori judiciare, erori de judecata (de Liviu Avram)

Inventariem, in anul de gratie 2006, colosale “erori judiciare” de care beneficiaza oameni influenti si cu bani, iar constiinta celor care le comit nu vrea deloc sa stea de vorba cu noi.

„Constituie abatere disciplinara exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune.“ Aceasta este una dintre prevederile pe care Asociatia Magistratilor din Romania le vrea eliminate din Legea privind statutul magistratilor.

O alta prevedere pe care AMR o vrea inlaturata din legile Justitiei se refera la raspunderea patrimoniala a magistratilor pentru savirsirea de erori judiciare sau pentru sentinte invalidate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In consecinta, AMR a solicitat CSM sa inainteze ministrului Justitiei o propunere legislativa in acest sens.

CSM a aminat discutarea propunerii saptamina trecuta, s-ar putea s-o dezbata saptamina asta. Doamna judecator Viorica Costiniu, presedintele AMR, invoca in sprijinul demersului sau o rezolutie a Conferintei Uniunii Internationale a Magistratilor, la care a participat recent.

Aparent, ne aflam in fata unui posibil abuz legislativ asupra independentei magistratilor, sanctionat si de un for international. Dar stau lucrurile chiar asa?

In primul rind, nu stim cu cita fidelitate a prezentat Viorica Costiniu colegilor straini situatia Justitiei din Romania, dar antecedentele doamnei judecator ne pot da o idee.

Viorica Costiniu s-a afirmat ca o apriga aparatoare a independentei Justitiei, ca un adversar feroce al interferentei politicului in activitatea magistratilor, dar nu-mi amintesc sa fi vorbit cu aceeasi tarie si despre responsabilitatea celor pe care ii reprezinta.

In cel mai bun caz, cind era sa spuna ce sa facem cu magistratii care gresesc, facea vagi referiri fie la propria lor constiinta, fie la instanta ierarhic superioara, care poate fi sesizata prin apel sau prin recurs.

Din acest motiv, am serioase dubii ca doamna Costiniu a prezentat si gravele erori judiciare comise in Justitia romana in ultimii ani si care fac necesare masuri suplimentare de responsabilizare a magistratilor – altele decit propria lor constiinta.

Desigur, domnii aceia de la conferinta internationala se vor fi ingrozit de asa prevederi: cum sa judece impartial si detasat un magistrat asupra caruia sta permanent amenintarea ca, daca nu da sentinta corecta, are de scos bani din buzunar? Diferenta dintre ei si noi consta in aceea ca noi, si nu ei, am mostenit un corp de magistrati educati in perioada comunista, de care inca nu am scapat de

tot. Si care in prima parte a anilor ’90 erau flaminzi si prost platiti, drept pentru care, in lipsa ochiului sever al Partidului, si-au cam privatizat meseria in folos propriu. Si au vazut ca e bine.

Pe la mijlocul anilor ’90 li s-a acordat, cam fara discernamint, inamovibilitate, au inceput sa li se mareasca salariile, iar ei au pretins in mod constant respectul neconditionat al societatii, desi tot flaminzi au ramas, iar societatea era cea care, ajunsa prin salile de judecata, ii vedea de ce sint in stare.

Si inca inventariem, in anul de gratie 2006, colosale „erori judiciare“ de care beneficiaza in principal oameni influenti si oameni cu bani, iar noi nu stim cum naiba se face de se intimpla asta, ca uite, constiinta celor care le comit nu vrea deloc sa stea de vorba cu noi.

Demersul doamnei Costiniu este, in ultima instanta, perfect legitim. AMR reprezinta interesele magistratilor si e firesc sa ceara sarcini cit mai usoare pe umerii invesmintati in robe. Urmeaza insa la mutare doua institutii care reprezinta, sau ar trebui sa reprezinte, interesele societatii: CSM si Ministerul Justitiei.

Monica Macovei e, aici, previzibila, ca doar ea a introdus in legi prevederile contestate. Ramine insa de vazut pe ce pozitie se vor situa membrii CSM. Vor accepta sa reprezinte interesele societatii sau tot pe ale magistratilor? Daca dau curs propunerii AMR, avem deja raspunsul. Ei nu vor pati nimic, caci n-ar fi vorba despre o eroare judiciara, ci doar despre o eroare de judecata. Care nu se sanctioneaza prin lege, ci altfel.