„Erorile medicale nu numai că există, dar sunt destul de frecvente.” Cum gestionează Franța plângerile de malpraxis și cum sunt despăgubiți pacienții rapid de către spital
Erorile medicale nu numai că există și în alte țări, dar sunt „destul de frecvente”, afirmă Radu Lupescu, medic român de Terapie Intensivă la clinica Rhena din Strasbourg, decorat de președintele Franței pentru eforturile depuse în timpul pandemiei. Esențial este însă să existe o cultură a recunoașterii și analizării greșelilor medicale, pentru ca acestea să nu se repete, spune medicul român.
Cum gestionează sistemul medical din Franța plângerile de malpraxis de la pacienți și cum a reușit să facă în așa fel încât 3 sferturi dintre acestea să nu ajungă în instanță, ci să se încheie amiabil? Medicul Radu Lupescu explică pas cu pas cum funcționează în Franța gestionarea plângerilor de malpraxis – un sistem foarte bine pus la punct de 20 de ani.
Mai puțin de 2.000 de plângeri de la pacienți pe an. Aceștia pot obține despăgubiri chiar și dacă nu se dovedește că a fost o eroare medicală, dar pacientul suferă „o consecință a actului medical”
În Franța, 73% dintre plângerile în care pacienții sau familile lor reclamă posibile erori medicale nu ajung în instanță, ci se încheie amiabil, a explicat medicul Radu Lupescu în cadrul unei dezbateri pe tema greșelilor medicale și a modului în care sistemul medical românesc se raportează la ele, eveniment organizat de Colegiul Medicilor din România.
Încă de acum 20 de ani a fost introdusă în lege Comisia de conciliere și indemnizare, care există la nivel regional și are în componență inclusiv reprezentanți ai pacienților (ai asocialțiilor de pacienți).
Există două tipuri de comisii: o comisie de conciliere la nivel regional și o comisie a pacienților, la nivelul spitalului.
Dr. Radu Lupescu
La nivelul acestor comisii ajung cele mai multe plângeri de la pacienți, iar ele sunt rezolvate pe cale amiabilă – există un fond guvernamental din care pacienții sunt despăgubiți sau pot fi despăgubiți de către asigurările de sănătate.
Interesant este că pacienții din Franța sunt despăgubiți atunci când este vorba despre o eroare medicală, dar și în cazurile când nu se dovedește că a fost o eroare, dar dacă pacientul are o consecință a unui act medical, „el poate să fie indemnizat”, potrivit medicului Radu Lupescu.
În Franța sunt peste 200 de mii de medici (226 de mii, mai exact), spune Radu Lupescu.
În anul 2020, în primul an al pandemiei, când multe clinici și spitale au fost închise o perioadă de timp, a fost o rată foarte mică de declarare a accidentelor medicale. În anul 2021, au fost aproape 2.000 de accidente declarate de către medici – 1.900 mai exact.
La 200 de mii de medici există mai puțin de 2.000 de plângeri într-un an – destul de puțin – deoarece în Franța există un sistem care are rolul să prevină și să nu se ajungă neapărat la un proces în instanță în cazul unei erori medicale, explică Radu Lupescu.
„Este foarte important să avem cultura aceasta de analiză a greșelilor pe care le facem, de gestiune a riscurilor și de ameliorare a siguranței pacientului. În Franța, aceste lucruri sunt foarte bine definite, este obligatoriu să ai responsabili cu gestiunea riscului în spital și așa mai departe”, spune medicul român decorat de președintele Franței.
În Franța nu se caută un vinovat sau responsabil, ci cauzele care au dus la producerea evenimentului nedorit
În Franța, atunci când se face analiza unui eveniment medical nedorit, nu se caută un vinovat sau responsabil, ci se caută cauzele care au dus la producerea evenimentului nedorit, care sunt barierele care au funcționat și cele care nu au funcționat, care sunt abaterile de la proceduri, care sunt factorii care au contribuit la producerea accidentului, subliniază Radu Lupescu.
Acești factori pot fi umani – care țin de stres, deficit de comunicare, o luare de decizie greșită, poate fi factorul organizatoric – organizarea secției, dacă a lipsit un echipament sau s-a defectat un echipament și nu exista o procedură clară de reparare sau de înlocuire a echipamentului respectiv. De asemenea, se analizează spațiul de lucru – spațiu inadecvat, igienă deficitară și așa mai departe.
După această analiză se publică concluziile și un plan de acțiune imediat.
„Este important și pentru oamenii care au fost implicați în accident sau în evenimentul respectiv să se facă această analiză, pentru că se eliberează din tensiunea acumulată și nu se ajunge la consecințe extreme, precum personal medical care s-a considerat că este vinovat și așa mai departe”, explică Radu Lupescu.
În clinica din Strasbourg unde lucrează Radu Lupescu de exemplu, „de fiecare dată când avem un deces neașteptat, este discutat pentru a vedea dacă este evoluția naturală a bolii, dacă este un factor legat de pacient sau a fost o greșeală care a trecut neobservată”.
Medicul român subliniază că „nu se caută un responsabil, ci se face o prezentare cronologică: ce s-a întâmplat etapă cu etapă, cine intervenit la fiecare etapă, care sunt acțiunile care au fost aduse, pentru a înțelege la fiecare treabă ce a funcționat, ce nu a funcționat în etapa respectivă, și derulăm tot cazul”.
„După ce am făcut această derulare cronologică, ne uităm dacă există o cauză evidentă sau sunt cauze mai profunde, ascunse. Aici poate fi vorba și despre factori legați de pacient – pacientul a avut comorbidități care au dus la agravarea situației, un tratament care nu a fost oprit sau care a dus la agravarea situației, relații conflictuale cu echipa medicală, capacitatea pacientului de a înțelege ce se întâmplă a dus la eroarea medicală – nu a luat medicamentele cum trebuie, a luat de 3 ori medicamentul pentru că nu a înțeles ce trebuie să ia și așa mai departe. ”
Apoi, sunt factori legați de sarcinile de îndeplinit – există protocoale clare care au fost urmate sau nu există protocoale? A fost o definiție clară în sarcina fiecărui membru al echipei? Există algoritme decizionale? Este o planificare a actului greșită?
Poate fi un factor legat de personalul medical și paramedical – calificare, competență, poate a fost pus un rezident are nu avea cunoștințele necesare sau oasistentă nouă care nu a fost formată în domeniul respectiv, în care lucrează. Sau poate să fie, pur și simplu, o suprasolicitare a echipei.
Alți factori pot să fie legat de echipă – există o comunicare eficientă în cadrul echipei între medici, între medici și restul personalului? Informații sunt scrise în dosarul în dosarul pacientului? Au fost scrise alertele de exemplu, s-a constat vreo alergie, alergia respectivă a fost nu a fost notată?
Poate să fie o un factor legat de mediu de lucru – birocrație prea mare, spațiile care nu sunt adecvate, indisponibilitatea de medicament, de echipament și așa mai departe.
Un factor legat de organizare și management – politica de achiziții, care este managementul, calității, al siguranței, de igienă.
Și, în fine, contextul instituțional – care este politica de sănătate publică, dacă este o lipsă a culturii de raportare a evenimentelor și lipsa de învățare din aceste evenimente. Chiar și dacă există o politică de sănătate sănătoasă, cultura respectivă poate să nu fie însușitp de membrii echipei medicale, care pot să o considere ineficientă sau inutilă.
Se trag concluzii, se face un plan de acțiune și se verifică punerea în practică a acestui plan de acțiune.
Pentru orice eveniment medical nedorit se completează o fișă care este transmisă conducerii spitalului în maximum 48 de ore
Radu Lupescu spune că în spitalele din Franța, pentru orice eveniment indezirabil se completează o fișă de semnalare a acestuia, pe care oricine o poate completa – medic, asistentă, infirmieră, chiar și personal de curățenie, când vede că ceva este neadecvat – iar fișa este transmisă conducerii spitalului în 48 de ore.
„Medicul este foarte important, dar suntem cu toții într-o echipă. Degeaba medicul își face treaba impecabil dacă sala de operație nu a fost curățată așa cum trebuie, dacă sterlizarea instrumentelor nu a fost făcută corect.”
”Sunt fișe care se fac către direcție pentru a vedea de unde vin erorile și a le corecta. O greșeală ascunsă se repetă. Chiar dacă a fost evitat accidentul de data aceasta, data viitoare poate duce la o dramă sau un deces”, explică medicul.
3 sferturi dintre plângerile de malpraxis din Franța nu ajung în instanță, ci se încheie amiabil
Dacă ne uităm la cele aproape 2.000 de plângeri depuse în anul 2021 de către pacienți, vedem că majoritatea acestor plângeri nu ajung la Tribunal în Franța, deoarece există structuri care permit să se discute despre aceste greșeli înainte de a ajunge la tribunal, spue Radu Lupescu.
Primul pas atunci când un pacient sau familia sa depune o plângere este o discuție amiabilă la nivelul clinicii sau medicului. Comisia de conciliere și indemnizare, care a fost introdusă în lege încă din anul 2002.
„Când este o plângere a unui pacient depusă la spital sau chiar pe o rețea de socializare – pentru că avem un responsabil de calitate care verifică site-ul și pagina de Facebook – și atunci când detectează faptul că un pacient s-a plâns, pacientul este contactat telefonic de către un membru al direcției, se face o anchetă internă și i se oferă un răspuns.”
În cea mai mare parte a cazurilor se ajunge la pace – pacientul înțelege ce s-a întâmplat, dacă a fost eroare sau nu. Dar uneori, pacientul nu este mulțumit „și atunci avem o comisie care este obligatorie, formată din reprezentanți ai pacienților, care sunt în general membri ai asociațiilor de pacienți.”
”Această comisie este sesizată de către pacient, care scrie ce i s-a întâmplat, i se cere bineînțeles acordul de a i se consulta dosarul medical și este este invitat să discute cu mediatorul medical și nemedical – mediatorul nemedical este unul dintre reprezentanții pacienților. Nu trebuie să ne fie frică de pacienți și de reprezentanții lor și este foarte important ca ei să fie integrați la nivel de structură în diferite de comisii. Acești reprezentanți ai pacienților fac parte și din comisiile regionale de indemnizare și ne vorbesc și despre celelalte cazuri care ajung în fața acestor comisii. Strategia noastră este să îi integrăm cât mai mult în luarea deciziilor”, explică Radu Lupescu.
Aceste comisii au fost create în anul 2002, când s-a înființat și Oficiul Național de Indemnizare a accidentelor medicale.
Acest fond permite ca pacienții din Franța să fie indemnizați când a fost o eroare medicală, dar și când nu se dovedește că a fost o eroare, dar dacă pacientul suferă o consedință a unui act medical, el poate să fie indemnizat, potrivit lui Radu Lupescu.
O comisie regională este formată dintr-un magistrat, care este președinte, 3 reprezentanți ai pacienților și 2 ai medicilor – unul din partea medicilor din spitale se stat și unul din mediul privat – 3 reprezentanți ai spitalelor, unul al asigurării, un reprezentant al Fondului național de indemnizare și două personalități – în general profesori de Medicină sau de Drept, care se pricep la vătămare corporală.
„Sunt structuri regionale, accesul pacientul este gratuit și analizează mai întâi admisibilitatea plângerii și verifică dacă în urma unei plângeri poate să fie constată o eroare medicală sau poate să fie indemnizat pacientul. În termen de două luni în gereral ei dau un răspuns, iar în cazuri foarte complicate în maximum un an”, explică Radu Lupescu.
Despăgubirile sunt calculate în baza unor tabele de prejudiciu, un fel de grile în baza cărora pacientul este indemnizat – se iau în calcul inclusiv factori precum dacă pacientul nu a putut lucra o perioadă de timp etc.
„70% dintre plângerile admise anul trecut au fost indemnizate de către asigurări sau de către Fondul național. Dacă pacientul nu este mulțumit, el se poate adresa cu plângeri mai departe – la Poliție, la instanță sau la Ordinul Medicilor (așa se numește în Franța Colegiul Medicilor)”, spune Radu Lupescu.
„Lucrurile sunt făcute în așa fel încât să avem această cultură de de a ne declara toate greșelile. Pe parcursul actului medical constatăm care sunt erorile pentru a le putea corecta”, încheie medicul român.
Foto: Arhiva personală Radu Lupescu, Dreamstime.com.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro