Eu si Mr. ''So-Close'' Federer la New York

L-am văzut live la televizor pe Roger Federer plângând de două ori. O dată când a pierdut o finală pe iarba – Wimbledon 2008, a doua oară când a pierdut-o pe cea de la Australian Open, 2009. A mai vărsat o lacrimă la Wimbledon 2014, dar una singură nu știu dacă se pune. Plânsul era însă pentru Federer ceva destul de obișnuit când era la juniori și apoi când a trecut, la 18 ani, la profesioniști. Era perioada când Roger era opusul a ceea ce vedem acum: un tip care se exterioriza, țipa de nervi, rupea rachete, se certa singur și, când pierdea, plângea. La un anumit moment, Federer a avut o revelație:

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro