Eugen Istodor – Sinaia 4: Povestea gazdei. Mircea despre impletirea marilor Nordului si Baltica

Si iar si iar povestile se aduna. Eram doar noi, adunati din patru zari, scosi din colbul zilelor, fara sa dam cuvintul grijilor ce vor veni. Iar ursul, cu care gazda ne ameninta cind vroiam s-o luam din loc sau cind geana vreunuia se lasa grea, ursul, zic, cred eu, zacea incremenit ascultind picatura cu picatura povestile noastre, care mai de care mai nemaiintilnite. Nu, nu cautasem niciodata exotismul cu orice pret, nu cautasem niciodata sa ne dam mari cu iesirile noastre in lume.

Nu, ne-a minat inainte decit curiozitatea. Mai-mai, pe ce lume traim. Ea exista, ne asteapta. Si de aceea, dupa tot ce e mai nebun pe lumea asta, dupa tot ce-nseamna natura umana ce-si incearca firavele forte: Amsterdamul Silviei, mountain rousse-urile lui Mihai si Luca, nu putea veni decit povestea rara a naturii depline, framintata in sine, ramise intr-o dilema perpetua: cum sa fie de acum incolo, nebuna sau deplina?

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.