Eurostar va instala un ”coridor biometric” pentru ca pasagerii să urce în tren fără a mai arăta pașaportul sau biletul

Eurostar, compania care operează trenurile ce trec pe sub Canalul Mânecii, vrea să introducă din martie 2021 la gara St Pancras din Londra un ”coridor biometric” prin care pasagerii vor trece pentru a merge către trenuri, fără a mai fi nevoie să scoată pașaportul sau să arate un bilet de hârtie cuiva. Ideea este controversată, dar compania spune că pasagerii nu vor fi obligați să treacă prin acel tunel dacă nu vor dori, ci pot să ajungă la tren ca și până acum, scrie Financial Times.

Ideea de ”contactless boarding” înseamnă că oamenii pot să se urce în trenul pentru care și-au luat bilet online fără a mai fi nevoie să arate cuiva vreun cod de bare ori pașaport sau să scaneze vreun bilet la un aparat de verificare. Oamenii vor trece printr-un coridor biometric plin cu camere video și fața le va fi recunoscută, astfel că dacă au biletul în regulă, pot trece rapid.

Oamenii vor trebui să trimită o fotografie recentă și una a pașaportului pentru ca sistemul să-i recunoască.

Sistemul este dezvoltat de o companie britanică de tehnologie numită iProov, iar softul este de la o companie canadiană numită WorldReach Software.

Cei care doresc vor trimite o fotografie recentă către Eurostar și o fotografie a pașaportului, pentru ca documentele să poată fi verificate la trecerea prin acel tunel. Compania spune că sistemul va înregistra doar fețele celor care au trimis fotografii și nu va avea acces la nicio bază uriașă de fotografii, precum cele ale poliției.

Sunt analiști care atrag atenția asupra faptului că unii oameni vor fi presați să-și trimită datele chiar dacă nu vor, fiindcă tunelul biometric va fi singurul mod în care vor evita aglomerația.

Marea Britanie are doar 108 km de linie de mare viteză, High Speed 1 (HS1), numită și Channel Tunnel Rail Link (CTRL), linie ce leagă Londra de Canalul Mânecii (orașul Fokestone).

Din 1994 funcționează tunelul feroviar de sub canalul Mânecii și de la Paris până la Calais trenurile rulau cu 300 km/h, în timp ce pe partea engleză nu exista linie de mare viteză și trenurile rulau cu cel mult 160 km/h. O secțiune de 74 km a fost deschisă în 2003 și restul, patru ani mai târziu, costurile fiind de peste 6 miliarde lire. Cea mai rapidă porțiune este cea de 81 km dintre Stratford și Ashford, parcursă în 34-36 de minute.

(Și) datorită HS 1 drumul de la Londra la Paris, 492 km, durează doar două ore și 16 minute, iar de la Londra la Bruxelles sunt 373 km și cel mai rapid tren face 116 minute.

Din 2018 sunt și trenuri directe Londra – Amsterdam (3h, 55 min) și sunt discuții și pentru Londra – Bordeaux, existând intenția de a lansa trenuri directe și către Frankfurt și Geneva, dar nu sunt planuri concrete imediate.

De la Londra spre nord, trenurile nu sunt lente, dar nici la fel de rapide precum TGV-urile franceze sau ca trenurile AVE din Spania. De exemplu, cele mai rapide trenuri fac 4 ore și jumătate pe cei 643 km dintre Londra și Glasgow.