Evenimentul Zilei: Robocop II: Inapoi la Palatul Victoria (de Mircea Marian)
In ultima din cele circa 20 de replici pe care le-a avut in filmul „The Terminator”, Arnold Schwarzenegger rosteste memorabilele cuvinte: „I’ll be back”. Replica i se potriveste perfect si lui Theodor Stolojan – alintat de prieteni cu apelativul „Robocop”.
Mai rigid, mai pedant si mai plictisitor ca acum 16 ani, Stolojan se pregateste sa redevina prim-ministru, de data asta sub sigla Partidului Democrat-Liberal.
Sondajele arata ca o mare parte din electorat il vrea inapoi si crede in tandemul pe care l-ar putea face impreuna cu Basescu. Exista si un oarecare mit care invaluie performantele tehnocratului Stolojan in perioada 1991-1992, cand Ion Iliescu l-a numit premier. Acest mit are partea lui de adevar.
Stolojan a fost un premier decent pentru acele vremuri, in conditiile in care seful sau direct era, de facto, Ion Iliescu, iar parlamentul era dominat de o majoritate antireformista. A evitat scandalurile si s-a comportat ca un functionar constiincios: era primul demnitar care ajungea la Palatul Victoria si, la ora 18.00, ultimul care parasea cladirea.
Va reusi insa posibilul viitor prim-ministru Stolojan sa se ridice la nivelul pretentiilor anului 2009? Principala temere este ca nu va face nimic altceva decat sa repete rolul pe care l-a avut Vacaroiu in relatia cu Ion Iliescu, intre 1992 si 1996. Adevaratul premier va fi tot la Palatul Cotroceni.
Este posibil ca Vasile Blaga sa fi pierdut dreptul de a aspira la conducerea viitorului executiv tocmai pentru faptul ca, in ultimii ani, a avut mai multe ciocniri cu Traian Basescu. Iar in cazul in care Stolojan isi va lua in serios rolul de premier si va refuza sa urmeze indicatiile presedintelui, viitoarea majoritate parlamentara, dominata, cel mai probabil, de membrii fostului PD, il va schimba rapid.
O alta intrebare este cum si daca Stolojan va rezista timp de patru ani, intr-un mediu politic foarte complicat si ostil. Cat a condus PNL, intre 2002 si 2004, nu a tolerat niciun fel de disidenta, iar majoritatea liberalilor au acceptat, pentru ca si-au dat seama ca el reprezenta singura lor sansa.
Daca va conduce viitorul guvern, va fi prins intr-un joc mult mai dur, in care s-ar putea ca principalii sai adversari sa fie tocmai in interiorul PD-L, unde multi vor ravni la postul sau. O parte dintre ministrii sai vor negocia direct cu Palatul Cotroceni si ii vor ignora ordinele. Ramane de vazut daca el nu va claca, asa cum s-a mai intamplat.
Pentru a evita un esec, Stolojan ar trebui sa-si negocieze de pe acum statutul de viitor premier. Sa incerce sa lamureasca relatia cu Palatul Cotroceni, dincolo de asigurarile formale – gen „voi respecta Constitutia” – pe care i le va da, cu siguranta, Basescu. Sa discute cu liderii PD-L formarea unei echipe guvernamentale coerente, pentru a evita experiente ratate, gen Gheorghe Dobre sau Ene Danga.
In orice caz, o repetare a piesei dramatice jucate in toamna lui 2004 de Stolojan si Basescu nu ar mai fi, sase sau sapte ani mai tarziu, decat o jalnica tragicomedie.