Evolutia salariului real in ultimii 20 de ani: cat de rau a fost anul 2010?

In 2010 s-a discutat mult despre scaderea puterii de cumparare a romanilor, mai ales in conditiile cresterii preturilor, reducerii salariilor bugetarilor si inghetarii pensiilor, iar in acest context s-a spus de nenumarate ori ca dupa Revolutie nu am dus-o niciodata mai prost ca acum.

In ultimii 15 ani, economia romaneasca a trecut prin doua perioade majore de corectare a dezechilibrelor, rezultatul fiind in ambele cazuri scaderea puterii de cumparare a populatiei. Cele doua perioade au diferit insa din punctul de vedere al modului in care a avut loc ajustarea – in 1997 corectarea s-a realizat prin inflatie, iar in 2009 si 2010 prin reducerea cheltuielilor. Sa le luam pe rand, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Ajustarea din 1997

Dupa caderea comunismului, economia a suferit un soc, primii 4 ani de capitalism generand o degradare continua a nivelului de trai. Trendul descendent a fost stopat in 1994, salariul real cunoscand o crestere semnificativa in 1995 si 1996, click pe graficul de aici pentru detalii.

Aceasta stopare a declinului a fost insa una discutabila, fiind realizata cu pretul mentinerii sub un control strict al preturilor administrate, companiile de stat fiind nevoite sa vanda produse la un pret care nu mai acoperea costul de productie. Prin urmare, pana la sfarsitul anului 1996, numai rafinariile acumulasera o datorie la banci ce depasea jumatate de miliard de dolari, sau echivalentul a 1,5% din PIB.

In perioada respectiva s-a reusit si o relativa domolire a inflatiei, care a ajuns de peste 150% pe an in 1991-1994, la mai putin de 40% in 1995 si 1996. Costul a fost insa urias.

La inceputul anului 1997, dupa ce CDR a venit la putere, preturile la energie si alimente – preturi care, din considerente sociale au fost tinute artificial jos timp de mai mult ani – au fost liberalizate, consecintele fiind urmatoarele:

– inflatia a explodat, preturile majorandu-se in medie cu 155% in 1997, varful fiind atins in mai-iunie, cand preturile erau cu 180% mai mari decat in urma cu un an. Cu alte cuvinte, aproape ca s-au triplat;

– in ianuarie si februarie 1997, leul s-a depreciat cu 91% in fata dolarului, ajungand de la 4.000 lei/$ in decembrie 1996, la 7.774 lei/$ in februarie 1997;

– in anul respectiv, preturile au crescut in medie cu 155%, iar salariile si pensiile cu doar ~100%, ceea ce a dus la o puternica reducere a puterii de cumparare, 1997 fiind anul in care nivelul de trai a atins un minim in ultimii 21 de ani. Salariul real reprezenta doar 56% din cel existent in 1990;

– salariul mediu net a scazut de la $104 in 1996, la $88 in 1997, iar pensia medie a scazut de la $41 la $36. In 1990, salariul mediu net era de $156, iar pensia medie de $74,3;

Ma intreb cata isterie s-ar fi creat daca in 1997 existau 50 de televiziuni si mii de bloguri. Ce s-ar fi spus la TV si ce s-ar fi scris pe internet despre faptul ca pretul benzinei, al energiei electrice sau al intretinerii la bloc aproape ca s-a triplat intr-un an, sau ca leul s-a devalorizat cu 90% in doua luni? Cat de mult s-ar fi discutat despre falimentul Romaniei?

Ar fi aparut Nicolae Vacaroiu la TV sa spuna ca el a lasat economia pe crestere, iar cei de la CDR au stricat totul in doar cateva luni? Cred ca este un bun exercitiu de imaginatie…

Sa nu uitam nici ca aceasta ajustare drastica a venit in momentul in care nivelul de trai era oricum la un nivel extrem de redus, dupa ajustarile dramatice de la inceputul anilor `90.

Ca fapt divers: in 1997 au avut loc 15 greve la care au participat 52.000 de salariati, in 1998 au avut loc 54 greve la care au participat 120.000 de salariati, iar in 1999 au avut loc 89 de greve la care au participat 232.000 de salariati.

Anii 2009-2010

Spre deosebire de ajustarea din 1997, care a fost realizata prin inflatie, cea din 2009-2010 a fost realizata prin cresteri de taxe, taieri de cheltuieli, concedieri, reduceri de salarii, si inghetarea pensiilor – am scris mult despre acest lucru, nu mai are rost sa reiau.

In 2009 si 2010 au existat economisti care au sugerat o ajustare prin inflatie, aceasta solutie fiind mai usor de suportat din punct de vedere psihologic pentru ca omul de rand nu are impresia ca statul ii introduce mana pana la cot in buzunar. Atunci cand scazi salariul nominal insa, iar bugetarul vede ca la sfarsitul lunii ia mai putini bani decat de obicei, impactul psihologic este mult mai mare.

Spre deosebire de anii `90, ajustarea din 2009-2010 vine dupa 9 ani de crestere continua a salariilor si pensiilor, salariul real majorandu-se cu aproximativ 120% intre 1997 si 2010. Cu alte cuvinte, discutand strict pe cifre, ajustarea din 2010 este “parfum” fata de cea din 1997.

Chiar si in cazul bugetarilor, scaderea de 18-20% a salariului real care a avut loc in 2010 (reducerile de 25% s-au realizat de la jumatatea anului) a venit dupa ce salariile s-au dublat intre 2006 si 2009. In 1997, in cazul bugetarilor, salariul real a scazut cu 23%, dupa ce in cei 6 ani anteriori, salariul real a scazut cu inca 28%.

Concluzie

Si in 1997, la fel ca si acum, ajustarile au fost necesare. Si atunci, la fel ca si acum, aceste ajustari au fost tarziu si prost implementate, obligand populatia sa suporte mult mai multe sacrificii decat ar fi fost normal.

Comparativ cu 1990, salariul real este acum cu aproximativ 24% mai mare, procentul de crestere fiind infim daca luam in considerare perioada de timp si progresele pe care Romania le-ar fi putut inregistra daca partidele aflate la guvernare ar fi avut performante mai bune.

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.