Excluderi si pseudoretrageri in PSD

Ioan Solcanu, care din punct de vedere tehnic s-a grabit sa-si dea demisia inainte de a fi oficial exclus din partid, a fost executat politic de actuala conducere a filialei, pe de o parte pentru a elimina principalul punct de rezistenta al unui nucleu intern ostil, dar si ca parte a unor rafuieli mai vechi ajunse la scadenta dupa alegerile locale, pe de alta.

Iata ca reglarile de conturi din PSD au ajuns si la Iasi. Dupa ce fostii lideri de la Cluj, Ioan Rus, Vasile Puscas si Vasile Dincu, au trebuit sa renunte la toate functiile de conducere, senatorul Ioan Solcanu e nevoit sa paraseasca chiar partidul. Dl. Solcanu s-a identificat mai bine de 15 ani cu imaginea filialei PSD de la Iasi. Daca grupul de la Cluj, recent epurat era considerat, de multi drept, virful de lance al aripii reformatoare din partid, din contra, Ioan Solcanu, un apropiat de cursa lunga al lui Ion Iliescu, a fost dintotdeauna asociat taberei opuse, cea conservatoare. Cu toate acestea si in ciuda acestei etichete, probabil nu foarte departe de adevar, senatorul iesean s-a comportat in general civilizat, chiar si atunci cind Ion Iliescu si PDSR controlau total puterea in tara si el era practic principala autoritate politica in judet. Pentru comparatie ar trebui sa ne imaginam cum ar fi aratat lucrurile in Iasi, in conditiile in care in locul sau am fi avut parte de un personaj gen Radu Mazare, Nicusor Constantinescu sau Marian Oprisan.

Daca liderii clujeni au fost sacrificati tocmai datorita ideilor lor deranjant reformatoare si prestigiului intelectual de care se bucurau in afara partidului, calitati care din pacate pentru ei nu le-au adus defel si capital electoral, la Iasi, Ioan Solcanu, care din punct de vedere tehnic s-a grabit sa-si dea demisia inainte de a fi oficial exclus din partid, a fost executat politic de actuala conducere a filialei pe de o parte pentru a elimina principalul punct de rezistenta al unui nucleu intern ostil, dar si ca parte a unor rafuieli mai vechi ajunse la scadenta dupa alegerile locale, pe de alta. O decizie resentimentara atit de radicala ar putea avea insa si unele urmari neplacute. Nu atit in exteriorul partidului, pentru ca senatorul iesean nu a fost niciodata o locomotiva electorala, ci in rindul activului PSD. Care va intelege ca oricine se pune rau cu sefii poate risca acelasi tip de represalii. Pe termen scurt, conducerea filialei ar putea fi multumita de un astfel de rezultat, insa dintr-o alta perspectiva, acest tip de comportament ar putea gripa partial masinaria de partid.

Eliminarea din partid a senatorului iesean a incheiat o saptamina oricum destul de agitata pentru PSD, o formatiune politica care se comporta ca si cum deja ar fi ajuns la putere. Si asta pentru ca s-a facut multa vilva in spatiul public dupa ce Ion Iliescu si-a anuntat decizia de a nu candida in toamna la alegerile parlamentare. In special canalele TV de stiri au tratat decizia fostului sef de stat drept un mare eveniment. S-a vorbit despre sfirsitul unei epoci in politica romaneasca, s-au facut tot felul de declaratii sforaitoare si o cohorta de analisti au despicat pe ecrane firul in patru comentind spusele d-lui Iliescu. Toata aceasta intimplare a fost in mod evident tratata mult mai dramatic decit era cazul. Si asta pentru ca, dupa cum am avut de atitea ori in trecut ocazia sa constatam, nu exista nici o indoiala ca presedintele de onoare al PSD va ramine un centru de putere major in partid chiar si dupa ce nu va mai face parte din Parlament. Mai ales in acest moment in care influenta puternic erodata a presedintelui Mircea Geoana a lasat o semnificativa marja de joc pentru diferitele grupari care se bat pe resurse, pe succesiunea actualei conduceri si pe posturi intr-un posibil viitor guvern. Or, e greu de crezut ca cineva va putea cistiga batalia interna fara a-si atrage sprijinului fondatorului partidului.

Dar de ce s-a dat o asemenea dimensiune in mass media declaratiilor lui Ion Iliescu? Parte datorita lipsei de profesionalism a jurnalistilor, parte datorita faptului ca in unele privinte ideea de a prezenta declaratia fostului presedinte drept o retragere din viata politica poate conveni unora pentru care retragerea etichetei Iliescu de pe ambalajul PSD face formatiunea cu pricina mai frecventabila. De exemplu, ar fi mai comod pentru PNL sa se asocieze cu un PSD aparent „iesit” din epoca Ion Iliescu. Mai ales dupa epurarea grupului reformator de la Cluj si dupa aparitia in prim plan a unor personaje extrem de controversate precum Radu Mazare. De altfel aroganta si agresivitatea marca Mazare – Oprisan – Nicusor Constantinescu incep sa aiba prozeliti. Auzi despre unul sau altul dintre liderii PSD explicindu-le consilierilor sau oamenilor din administratie ca nimic nu se poate face fara „pixul lor”. Semn ca binecunoscuta vorba a lui Nicoale Mischie a intrat si a ramas in vocabularul curent al unor lideri politici, multa vreme dupa ce personajul cu pricina a iesit de pe scena publica.

Din multe privinte, e instructiv sa privim acum evolutia evenimentelor din PSD. Intre altele pentru a ghici cum se va comporta partidul daca va ajunge eventual din nou la guvernare. Dupa cum ar fi interesant de stiut si daca alegatorii care se declara obositi si plictisiti de tot ceea ce se intimpla pe scena politica autohtona, adesea se face trimitere la „batalia dintre palate”, mai sint dispusi sa faca exercitii de memorie reamintindu-si intimplari din perioada 2001 – 2004 cind procurorul Cristi Panait a ajuns sa se arunce pe geam ca urmare a presiunilor facute asupra sa, cind Ovidiu Iane, care trimisese un text pe Internet care il ataca pe primul ministru de atunci, fusese ridicat de politie de pe strada sau cind majoritatea canalelor media erau tinute sub papuc de echipa de imagine de la Palatul Victoria.

Ziarul de Iasi.