Fabricile românești au prins gustul scumpirii. Inflația industrială trece de 10%

Prețurile din industria românească au crescut cu 10,3% în aprilie față de acum un an. Motorul: energia și cocseria, arată datele Statisticii publicate miercuri.

Dacă vă întrebați de ce factura la curent sau prețul unui pachet de tablă laminată s-a modificat față de primăvara trecută, răspunsul vine, în parte, din statisticile INS publicate azi: scumpirea de 10.3% este cel mai ridicat ritm anual din ultimii doi ani.

Piața internă (+11,5% față de aprilie 2025) a depășit-o net pe cea externă (+7,4%), ceea ce sugerează că o parte din presiune rămâne captivă în economia locală.

Energia trage în sus; restul o urmează, dar mai temperat

Structura pe mari grupe industriale arată o asimetrie clară. Industria energetică a înregistrat un salt de 20,5% față de un an în urmă – departe de orice altă categorie. La polul opus, bunurile de folosință îndelungată (electrocasnice, mobilă, mașini) au crescut cu doar 1,7%, ceea ce reflectă atât concurența externă mai intensă, cât și cererea mai prudentă a consumatorilor.

Industria bunurilor intermediare – materii prime procesate, componente, chimicale – a avansat cu 7,4% anual, iar bunurile de uz curent cu 5%, un semnal că prețurile din industrie vor continua să se strecoare, cu decalaje, în coșul de consum.

Cel mai spectaculos număr vine, însă, dintr-o nișă: fabricarea produselor de cocserie și a produselor din prelucrarea țițeiului a consemnat un indice anual de 164,6%. Este, în mare parte, o distorsiune bazală – prețurile în acea diviziune coborâseră abrupt în primăvara lui 2025 – dar nu mai puțin relevantă pentru industriile din aval care cumpără produse petrochimice.

O tendință deloc surprinzătoare, dar foarte incomodă

Privit în context, suișul de 10,3% al prețurilor producătorilor este recuperarea unei corecții. Între vara lui 2023 și toamna lui 2024, indicele anual oscila în teritoriu negativ – deflație la poarta fabricii, un fenomen neobișnuit pentru o economie emergentă în creștere, explicat în parte de ieftinirea energiei și a materiilor prime la nivel european. Acel ciclu s-a încheiat.

Banca Națională monitorizează cu atenție acești indici: prețurile producătorilor sunt, de regulă, un indicator anticipativ al inflației în consum, cu un lag de câteva luni. Dacă presiunea din industrie se va transmite integral în prețurile finale sau va fi absorbită parțial de marjele comercianților este întrebarea de care depind, cel puțin în parte, deciziile de politică monetară din a doua jumătate a anului.