„Faci un templu din corpul tău”. Fitness-ul este noua religie?

E o scenă amuzantă în filmul documentar Pumping Iron din 1977 în care Lou Ferrigno se antrena și urla în timp ce ridica greutăți înainte de concurs. Arnold Schwarzenegger, intrând în cameră, a început să râdă de el, în final zicându-i: „Faci prea mult zgomot. Ar trebui să fie liniște aici, ca într-o Biserică”.

Între timp, sportul a devenit ca un fel de religie, fiind multe articole pe temă în presa din străinătate. Rețelele de socializare au ajutat mult la dezvoltarea acestui fenomen.

Intri în sala de fitness, te duci la vestiar, te schimbi, iar apoi mergi în zona aparatelor sau la clasa de aerobic. Practic, intri ca într-un templu, ai grijă să nu faci mizerie și să nu-i deranjezi pe cei de lângă tine.

La fel ca religia, sala de fitness ajunge să facă parte din comunitate. Lumea care merge acolo are diferite scopuri, dar fiecare persoană vrea să fie o mai bună versiune a sa, acesta fiind lucrul care-i leagă.

Un articol foarte interesant din publicația The Atlantic spunea că în cazul claselor se observă o asemănare cu disciplina din biserică: adună oamenii din comunitate și le oferă un ritual. Mai exact, instructorul de fitness le arată și le spune ce mișcări să facă, iar pentru a nu se răni, întotdeauna îi va corecta pe cei care sunt la început.

În sală este o anumită energie, oamenii își lasă grijile acasă. Pentru majoritatea, sportul este terapie. Concentrându-se doar pe ce spune instructorul, creierul ajunge să se relaxeze.

Pentru mulți sportul a devenit un stil de viață. Pentru a-și menține motivația, mulți apelează la antrenori personali (pentru sfaturi în privința exercițiilor, planurilor de antrenament și nutriție), inclusiv cei care merg spre performanță. Ei au devenit ca un fel de “preoți” ai noii religii, jucând și rolul de motivație a celor pe care-i ajută.

Cum fiecare persoană este diferită, la fel și antrenamentul: trebuie adaptat în funcție de fiecare persoană pentru că toți suntem diferiți.

Sportul în sala de fitness și în clase reprezintă o experiență în sine. Sportul apropie oamenii și formează o comunitate, la fel cum face și religia.

De ce renunță unele persoane la sală?

În general se rănesc pentru vă vor să ridice greutăți mari, deși vin de puțin timp și nu cunosc bine mișcările pe care le fac, încercând să imite pe alții ori pe cineva din clipurile de pe rețelele de socializare.

Mai sunt cazuri în care se simt frustrați pentru că nu văd rezultatele pe cât de repede și-ar dori.

Sportul în sala de fitness s-a dezvoltat așa de mult, încât vedem o schimbare și în privința folosirii echipamentelor. Dacă în urmă cu câțiva ani benzile și bicicletele erau folosite preponderent de sexul frumos, acum ele merg mai des spre antrenament funcțional și forță. În SUA, de exemplu, după pandemie multe săli au fost nevoite să renunțe la biciclete și benzi de alergare pentru a le înlocui cu diverse echipamente de forță.

Faci un templu din propriul corp

Razvan Șindelaru, multiplu campion national si balcanic la fitness și maestru al sportului spune că nu s-a prea gândit la faptul că sportul a devenit ca o religie dar:

„Devenind din ce în ce mai popular, fitness-ul va fi apreciat de foarte multă lume, mai ales că este și promovat pe toate rețelele de socializare. Practic, îți construiești corpul, faci un templu din corpul tău. Acel templu ar trebui să fie unul bine clădit”.

Ca să reușești să faci acest lucru, spune el, ar trebui să ai cunoștințe.

„Și eu pot să mă apuc să construiesc un templu, fac o fundație, pun niște cărămizi, pun o ușă, dar s-ar putea să uit să pun geamurile sau poate nu-l clădesc echilibrat, iar atunci se va surpa mult mai repede sau va fi un templu în care nu mă voi simți bine, asta apropo de folosirea substanțelor interzise”, a precizat el, într-un interviu acordat HotNews.ro ce va fi publicat săptămâna viitoare.

Potrivit acestuia, înainte de a folosi anumite substanțe sau exerciții, e bine să avem cât mai multe surse de informare care să ne dea nouă de gândit și apoi, după ce știm atât partea pozitivă, cât și cea negativă a lucrului pe care vrem să-l facem, suntem în măsură să decidem dacă e bine sau nu.

„Este foarte bine să fitness-ul a devenit un stil de viață, că oamenii au început să se miște din ce în ce mai mult și atunci nu pot decât să aplaud această evoluție și să sper că va îndruma cât mai mulți oameni în a schimba modul de viață, în a-și aduce beneficii în calitatea vieții lor, pentru a face ca acel templu să fie desăvârșit”, a mai afirmat Răzvan Șindelaru.

Jucătorii de fotbal au ajuns să fie priviți ca niște zei

Sportul în general este ca o religie de multă vreme. Un articol foarte interesant din publicația The Conversation intră în mai multe detalii de acest gen, analizând ultimii 200 de ani: s-a ajuns ca jucătorii de fotbal, de exemplu, să fie adorați precum zeii, dar totul a pornit de la religie, care a promovat sporturile de echipă.

Chiar creștinii britanici au promovat sporturile de echipă. De exemplu, clubul de fotbal Aston Villa a fost fondat în 1874 de un grup de tineri de la un curs de biblie, care jucau cricket împreună și doreau un joc de iarnă.

În secolul secolului 20, de exemplu, mulți se plângeau că cricket-ul este o nouă religie, așa cum astăzi a devenit fotbalul. Articolul menționat este plin de detalii și este foarte interesant.