Familia Ionescu și gaura de 20 de miliarde din buget

Când au planificat concediul din vară, domnul și doamna Ionescu au adunat frumos veniturile pe care urmau să le încaseze și s-au jurat să fie cumpătați cu cheltuielile, astfel încât în concediu să se simtă și ei oameni și să nu stea cu punga strânsă

Cei doi aveau și un băiat de 25 de ani care nu lucra, că salariile care i se ofereau i se păreau nedemne de el. Așa că se mulțumea cu ce-i dădea mămica, tăticul și Statul. Se descurca binișor din ce primea moca, de ce să se chinuie cu munca?

Prin aprilie însă, au apărut primele probleme. Creșterile salariale pe care mizaseră domnul și doamna Ionescu s-au dovedit a fi mult mai mici decât se așteptaseră, iar cheltuielile s-au dovedit mai mari. Ca să-și permită concediul visat, au renunțat la stipendiile acordate fiului lor și l-au trimis să muncească.

Recent, Guvernul a admis cu jumătate de gură că și-a făcut prost temele și că îi lipsesc vreo 20 de miliarde din buget. O nimica toată, după cum spunea ministrul Finanțelor, dar care a pus pe jar Coaliția. Ca mai toate Guvernele anterioare, atunci când și-au făcut planul de venituri și de cheltuieli, s-au bazat pe mai mulți bani de încasat și pe cheltuieli mai mici. Dar realitatea le-a arătat că lucrurile stăteau pe dos- încasau mai puțin și cheltuiau mai mult. Ce e de făcut?

Dacă ne uităm la piața muncii, poate că o soluție ar putea veni de aici.

Avem peste 4 milioane de concetățeni (25-65 de ani) inactivi pe piața muncii. Numărul lor nu a variat foarte tare în ultimii ani, deși populația e în scădere. Persoanele ocupate sunt în număr de circa 7,7 milioane. Cu aproape un milion mai puține decât în urmă cu câțiva ani.

Tot mai puțini oameni care muncesc plătesc contribuții pentru ca Statul să achite stipendii celor care nu muncesc. Și nu e vorba aici de pensionari ci de persoane în vârstă de muncă.

De ce nu muncesc acei oameni? Unii au motive întemeiate care țin de responsabilități familiale. Un sfert dintre ei au lucrat part-time și li s-a terminat contractul. Alții au lucrat full-time, dar firma s-a închis și ei nu au găsit niciun post corespunzător calificării.

În segmentul de vârstă 55-64, mai puțin de un român din doi muncesc

În segmentul de vârstă 55-64, mai puțin de una din două persoane muncesc în România în momentul de față, iar cei care sunt în afara pieței muncii spun în proporție de 94% că nu vor să muncească. O explicație pentru această situație este, fără îndoială, numărul relativ mare de pensionari speciali, ieșiți la pensie și la vârste ușor peste 40 de ani, crede Ionuț Dumitru, fostul șef al Consiliului Fiscal, în prezent economist șef al Raiffeisen Bank

Dintre persoanele care muncesc, doar 53% sunt salariați (inclusiv salariații din economia neobservată), iar din aceștia doar 78% plătesc taxe și impozite, restul fiind salariați la negru.

Avem o participare prea mică la activitatea economică, stimulentele pentru a munci sunt slabe, avem un abuz de pensii speciale la vârste foarte mici.

Din salariații care plătesc taxe și impozite, circa 25% sunt în sectorul public. Deci, din aceste cifre aș spune că reiese destul de clar că avem o problemă serioasă în piața muncii, o problemă structurală avem o participare prea mică la activitatea economică, stimulentele pentru a munci sunt slabe, avem un abuz de pensii speciale la vârste foarte mici, oameni care ies la pensie prea repede, pentru care statul a cheltuit resurse însemnate pentru a-i pregăti, permițându-le însă să iasă la pensie, probabil în vârful vieții lor profesionale la 45-50 de ani, explică macroeconomistul român.

Ce e de făcut? Patru piloni

1. Eliminarea pensiilor speciale si recalcularea acestora pe principiile sistemului public contributiv (puncte de pensie), respectand totodata principiul conform careia nici o pensie in plata nu poate si nu va fi diminuata. Simultan se va revizui modalitatea de indexare a punctului de pensie spre a asigura o permanenta legatura intre valoarea acestuia ca baza de calcul a unui venit de inlocuire a celui din munca (pensia) si principala remuneratie a factorului de productie munca, respectiv salariile;

2. Reforma institutiilor pietei muncii prin revenirea la un sistem coerent de relatii de munca bazate pe un contract colectiv de munca la nivel national, simultan cu instituirea unui mecanism partenerial de stabilire a salariului minim, cu implicarea activa a partenerilor sociali;

3. Reforma salarizarii in functia publica prin crearea unui sistem unic de salarizare pentru toti functionarii publici ca si pentru personalul contractual. Rezolvarea problemei cumulului pensiei de limiota de varsta cu salariul in functia publica prin instituirea unor aranjamente de natura a stimula pe de o parte imbatranirea activa (participarea la piata muncii si dincolo de varsta standard de pensionare) iar, pe de alta parte, de a limita abuzul si risipa resurselor publice;

4. Reforma administratiei publice locale in special prin comasarea UAT-urilor, urmarindu-se principiul viabilitatii economice si fiscale a acestora astfel incat sa fie redus recursul acestora la resursele bugetului de stat.

Cât de complicat poate fi?