Fanfara Ciocarlia da lovitura la Reutlingen, incepand un mega-turneu european

„Incepe ca o inmormantare si se incheie ca o nunta” scria The Times, laudand „circul de sunet” al Fanfarei Ciocarlia, dintr-un concert tinut in Marea Britanie. Clarinetistul Oprica Ivancea explica ce se intampla: „Noi cantam pentru toti: mai intai niste melodii lente, mai batranesti, si apoi un program de melodii ritmate, pentru ca asta se cauta. Intai se ridica tinerii si joaca printre randuri, dar pana la urma se ridica toata sala, chiar daca sunt oameni la costum si cravata. Danseaza toata lumea”. Chiar asa s-a intamplat si in concertul de sambata, de la Reutlingen, unul din primele orase cuprinse in mega-turneul european 2011, al Fanfarei Ciocarlia.

De Zece Prajini n-a auzit chiar nimeni dintre nemtii aprinsi de tot ieri, la spectacol. Satul de unde provin instrumentistii Fanfarei Ciocarlia nu apare nicaieri pe harta. Insa prin ei, locul a dobandit renume mondial. De cand cu succesul, in sat au aparut case noi si luxoase, a fost ridicata si o biserica, „la care am contribuit si noi”, zice Ivancea. Periplul prin lume al Fanfarei a inceput in 1997: azi la nunti in Moldova, maine pe avion spre Japonia, Australia, Spania, Portugalia, Franta, Austria, Elvetia sau Scandinavia.

In Germania, turneele lor au deja traditie. Ei au cantat la festivaluri, in cluburi, discoteci, dar si pe scena Filarmonicii din Köln. Festivalul Culturilor de la Stuttgart a fost pentru artisti un punct culminant, de succes la public. In Piata Centrala, mii de oameni de toate natiile au dansat, i-au aplaudat indelung, iar la bisurile off-stage, le-au aruncat un banut zornaitor in palarie. Traditia tiganeasca a banului lipit pe frunte si palariei intinse n-a deranjat nici ieri pe nimeni. „Asa-i la Zigeuner” zicea zambind un domn intre doua varste.

Doua sute de batai pe minut fac renumele Fanfarei Ciocarlia, de cea mai rapida fanfara din lume. Doisprezece muzicanti care sufla din toata puterea plamanilor muzica invatata acasa, in comuna „Zece Prajini”, ridica de 14 ani in picioare publicul international, incitat de ritmul si naturaletea muzicii lor. „E un public atras de genul asta de muzica, ii spun muzica din Balcani” explica ieri Ivancea.

Si firmelor de impresariat le e clar conceptul, ca si publicul-tinta. In noiembrie 2006 a avut loc la Dortmund a doua editie a Worldwide Music Festival MI PLESEMO, organizat de Funkhaus Europa, care se adresa fan-ilor muzicii din fostele tari iugoslave, sau cu iz de Balcani. „Cu festivalul MI PLESEMO, vrem sa inauguram un forum al muzicii din spatiul cultural, fara granite politice, al Europei de sud-est“ anuntau organizatorii.

Referitor la specificul acestei muzici, Francis Gay, redactor la Funkhaus Europa, spunea: „Balcanii nu sunt doar o notiune geografica, ci desemneaza un peisaj sufletesc aparte”. Cat de apreciat e acest peisaj sufletesc in Germania, cel putin la nivelul exprimarii sale muzicale, o dovedeste afluenta de public la spectacole ca acela de ieri, 22 ianuarie, de la vechiul cinema frantuzesc Franz.K, din Reutlingen.

Trompeta si palaria, la Fanfara Ciocarlia

Foto: Hotnews

Cateva sute de oameni au rezervat bilete sau au scos din buzunar cei 21 de euro pe un bilet vandut in seara spectacolului. Publicul neplatitor dadea din picioare pe ritmul indracit, in hol sau pe treptele de la intrare. De la Reutlingen, trupa a plecat la Regensburg (23.01). Luni, marti si miercuri ei concerteaza la Jena, respectiv Hamburg si Köln. Intregul turneu al Fanfarei Ciocarlia din acest an poate fi acccesat aici.

De contracte au grija doi nemti, care se ocupa ca fanfara sa nu duca lipsa de angajamente, iar instrumentistii nu le ies din cuvant. Cand au poposit, cu ani in urma, la Clejani, Henry Ernst si Helmut Neumann voiau de fapt sa invete sa cante la tambal. Dupa ce i-au descoperit pe muzicantii de la Zece Prajini, ei s-au ales cu neveste si cu o afacere -o firma de impresariat artistic. De atunci, treaba merge ca pe roate, „baietii au mare succes” mi-a spus Henry Ernst, de la Asphalt Tango Records.

O data cu succesul, a venit si respectul fata de artisti, peste hotare. „In Romania nu cantam mai deloc, ca acolo vor mai mult show pe scena. Dar am fost peste tot: in Australia, Japonia, America. De Europa, nu mai vorbesc… Da` sa stiti ca nicaieri nu-i mai frumos ca la noi”, spunea clarinetistul Fanfarei Ciocarlia, Oprica Ivancea. Inca un lucru l-a impresionat peste hotare, in mod deosebit: „Oamenii. Au alta mentalitate, alt mod de viata. Te priveste altfel lumea pe strada“.