Fantoma din conacul dintre vii

Conacul Bellu din Urlati este bantuit de o fantoma. Cel putin asa spun unii dintre localnici, vecini cu vechea cladire boiereasca, devenita, azi, muzeu. Dincolo de toate legendele si de toate inchipuirile, mai mult sau mai putin adevarate, mai mult sau mai putin inventate, ramane un fapt: Casa Bellu e in paragina. Nu poate fi vizitata.

Ranita de timp, Casa Bellu e, de mai bine de un an, in reparatie capitala. Cand vor fi gata lucrarile? Poate doar fantomele care isi fac de cap in podul cladirii stiu.

Una dintre legendele care circula astazi printre locuitorii Urlatiului este desprinsa, parca, dintr-un scenariu horror. Potrivit legendei, George Bellu, unul dintre nepotii lui Alexandru, intemeietorul clanului, s-a stabilit cu multa vreme in urma la Urlati. Sotia lui George, Odette, era o frantuzoaica frumoasa, care banuia ca sotul o inseala. George n-a avut copii cu ea.

Avea, insa, multi urmasi “din flori”. Localnicii spun ca uneori, noaptea, in podul conacului se aud zgomote ciudate. Ca si cum cineva ar umbla pe acolo. Ei cred ca e vorba de fantoma Odettei, femeia care nu si-a gasit pacea nici in mormant din pricina deselor aventuri amoroase ale sotului.

Muncitorii care lucreaza la refacerea conacului spun insa ca de vina pentru tulburarea linistii locurilor ar putea fi, mai degraba, veveritele care umbla prin podul constructiei.

Familia Bellu s-a stabilit in Urlati pe la 1780, venind aici din Pindul Macedoniei. Stramosii lui Alexandru Bellu erau din Pella, orasul capitala al anticului imperiu macedonean, unde, cu aproape patru secole inainte de Christos, s-a nascut un alt Alexandru, mult mai faimos: Cel cunoscut sub numele de Macedon. Tot de pe la 1780 dateaza si conacul din Urlati.

Familia Bellu era iubitoare de cultura. Multi dintre membrii ei au colectionat obiecte de arta, monede cu valoare numismatica si carti an editii bibliofile. In anul 1926, ultimii descendenti ai lui Alexandru Bellu au donat Academiei Romane intregul ansamblu de cladiri, parcul si viile pe care le detineau la Urlati.

Din toate acestea, azi mai e in picioare casa veche, restaurata de mai multe ori in timpul secolului trecut. In 1953, cladirea a intrat in patrimoniul cultural national, iar din 1954 a functionat ca muzeu regional, intrand in componenta Complexului Muzeal Prahova. Din 1990, Casa Bellu apartine Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova.

Casa-muzeu de arhitectura populara adaposteste un patrimoniu mixt de lucrari de arta plastica si decorativa, un patrimoniu valoros atat din punct de vedere istoric, cat si etnografic.

Sunt aici multe piese de ceramica, tesaturi, unelte, covoare romanesti din secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, coloane si chenare de usi si ferestre sculptate in piatra din aceeasi perioada, carti rare in editii de lux, picturi din sec.

al XIX-lea, piese de faianta, piese de mobilier din diverse epoci, icoane, candelabre, sfesnice, piese de arta orientala si extrem-orientala, icoane si arme din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Din colectia Bellu fac parte tablourile: “Portret de barbat” de Pavel Dincovici, “Taranca” de Eugen Maximovici, “Batran cersetor” de Theodor Aman, precum si mai multe litografii realizate de Carol Papp de Szathmary la jumatatea secolului al XIX-lea.

Directorul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie, prof. Lia Maria Dulgheru, spune ca „sectia Conacul Bellu a intrat in reparatii in vara lui 2004 si avea termen de finalizare in 24 de luni. Am incheiat o serie de acte aditionale cu constructorul si noul termen de finalizare a lucrarilor de restaurare a fost stabilit pentru 20 decembrie 2007. Nu cred ca vom fi gata nici atunci.

Firma care executa lucrarile isi motiveaza intarzierile spunand ca are prea putini oameni”, a mentionat prof. Dulgheru. Pentru restaurarea Conacului din Urlati, Consiliul Judetean a alocat in acest an 3,5 miliarde de lei vechi, in total, din 2004 pana acum, cheltuindu-se 17 miliarde de lei vechi.

Pe toata perioada derularii lucrarilor, exponatele din Casa Bellu au fost transferate la Muzeul din Valenii de Munte. „Sunt cateva exponate de exceptie. Trei tablouri din secolul al XVIII-lea, mai multe piese de arta decorativa, argintarie, carti foarte vechi, din anii 1511…”, a conchis directorul Muzeului de Istorie.