FC Botoșani – Rapid Bucuresti 0-2. Miță Mihai Iosif VIDEO sare ca nebunu'n vestiar, i se rotesc ochii ca la ursu' prins la miere

Rapid. Mihai Iosif. ​Fericire. Ieri, Rapidul iar a câștigat. A bătut Botoșaniul, la el acasă, cu 2 boabe. Priviți-l, bă, pe Miță cum dansează cu jucătorii. Cât un panda, omul sare de bucurie într-un VIDEO. Apoi, într-o declarație VIDEO, i se văd ochii lucind ca un urs la miere. Păi, cum să nu te bucuri cu el? Cum să nu-l respecte jucătorii?

Suntem obișnuinți în lumea asta românească cu aroganța. Acum. Sigur, în fotbal arogant e Gigi Becali. În politică, Florin Cîțu. În cele bancare, Mugur Isărescu. Astea-s standarde de a arăta cât de puternic sunt eu, bă. Și tu, ce m-ist ești, ratatule! Nu-mi ajunge nimeni la nas. Și toți ăștia Gigi, Mugur, Florin și-au luat-o peste ochi. Soarta îi pune în genunchi. Au fost aroganți mai mari ca ei. Și soarta le-a tras un glonț în beregată.

Deci. Nu sunt obișnuit decât cu bucuria asta arătată cu aroganță. Uite-l însă pe Mihai Iosif, Miță. Uite-l aici. Alt fel de om. Uite-l bucuros. Uite-l cum sare. Mi-e frică să nu se spargă omu’. Noi cu cine mai câștigăm?

Uite-l pe Mihai Iosif, pe Miță. Cum privește, mamă!. Ți-e frică să nu-i sară ochii din cap:

Săritul în aer, privirea fixă – semnele omului care e surprins de ceea ce pățește. Mihai Iosif e surprins.

De ce-l văd așa, de ce observ asta? Pentru că nu-s obișbuit cu așa ceva.

Am frică de fericirea asta simplă, omenească. Frică de victoria care se cuvine. Nu știu cum e să te bucuri, cum să nu dai peste limite. Priviți, răspriviți aceste VIDEO-uri cu Miță Iosif. Cu bucuria lui. Privește drept în cameră, nu?, aici în declarație.

Privește și bucuria lui se revarsă. Nu este un om cocoșat de ceea ce i se întâmplă. Nu e copleșit. Stă drept și răspunde disciplinat. N-are pic de aroganță. Domle, se întâmplă. Nu știu cum, nu-mi place să mă laud. Dar se-ntâmplă. Sunt pradă miracolului? O să mă ia valul? Nu știu. Nu știu. Nu mă întrebați. Eu nu fac decât să-mi văd de viață. De antrenamente, de sfaturi, de zbateri pe margine. Nu știu ce se-ntâmplă cu Rapid-ul, cu mine, cu echipa. Habar n-am, sar acum de bucurie, mă bucur, dar mâine nu știu ce va fi. Sunt Miță Iosif. Atât. Și mi-e destul Rapid-ul, echipa, galeria. Și Liga 1, și visul de a evita retrogradarea. Și, uite, că nu banu’ mult face din om, om. Și dintr-o echipă unită, o echipă unită. Miță, Mihai Iosif,, bucură-te! Da, c-at, mâine e o nouă zi de luptă pentru tine!

Tu, bucură-te! Mie mi-e frică să nu-ți ia bucuria mințile. Ești om. De mintea ta ține să nu-ți ia bucuria mințile.